Avocatul Poporului a atacat la CCR Legea 90/2001 pentru a-i face cale liberă condamnatului Dragnea la funcția de prim-ministru

Avocatul Poporului,Victor Ciorbea, a atacat joi la Curtea Constituțională a României (CCR) Legea 90/2001, care le interzice condamnaților penal să dețină funcții în Guvern.

UPDATE 2: Președintele Klaus Iohannis se declară indignat de acțiunea Avocatului Poporului: Are un unic beneficiar, Liviu Dragnea.

UPDATE: Traian Băsescu susține că motivarea lui Ciorbea este “absolut puerilă”.

Ciorbea a anunțat încă de ieri că a strâns argumente “beton” pentru a demonstra neconstituționalitatea acestei legi. Astfel, el  îi face cale liberă lui Liviu Dragnea la funcția de premier.

Concret, articolul 2 din Legea 90/2001 nu i-a permis lui Liviu Dragnea să pretindă funcția de prim-ministru, din cauza condamnării definitive la 2 ani de închisoare cu suspendare pe care a primit-o anul trecut în aprilie, pentru fraudarea referendumului din 2012 de demitere a președintelui Traian Băsescu.

Acest articol prevede: ”Pot fi membri ai Guvernului persoanele care au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţară, se bucură de exerciţiul drepturilor electorale, nu au suferit condamnări penale şi nu se găsesc în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 4 alin. (1)”.

Avocatul Poporului precizează că legea încalcă principiul echilibrului puterilor în stat.

Interesant este însă faptul că acum, CCR al cărei președinte este Valer Dorneanu, fost lider PSD și președinte al Camerei Deputaților în mandatul 2000 – 2004 când a fost adoptată Legea 90, va decide dacă aceasta este neconstituțională.

Iată toate argumentele lui Victor Ciorbea, transmise într-un comunicat de presă:

“Prevederile art. 2 din Legea nr. 90/2001 încalcă principiul echilibrului puterilor în stat, nu întrunesc cerințele constituționale de previzibilitate și proporționalitate a legii și nu permit recunoașterea dreptului la diferență pentru ocuparea, în condiții de egalitate și fără restricții nerezonabile, a unei funcții ce implică exercițiul autorității de stat.

În vederea efectuării analizei de neconstituționalitate, Avocatul Poporului a examinat ansamblul reglementărilor referitoare la condițiile de ocupare a funcțiilor și demnităților publice din cadrul celor trei puteri organizate în cadrul democrației constituționale — legislativă, executivă și judecătorească.

Astfel, Avocatul Poporului a constatat lipsa de coerență legislativă în stabilirea unor criterii de integritate clare, obiective și general valabile pentru ocuparea funcțiilor aparținând celor trei puteri organizate în cadrul democrației constituționale, aspect de natură să aducă atingere principiului echilibrului puterilor în stat; lipsa de previzibilitate a sintagmei “nu au suferit condamnări penale”; lipsa unui tratament juridic diferențiat aplicabil unor persoane care nu se află în situații analoge, în speță, persoanele condamnate pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, pe de o parte, și persoanele condamnate pentru infracțiuni săvârșite din culpă, pe de altă parte.

Constituția consacră dreptul legiuitorului de a stabili condițiile concrete de ocupare și exercitare a unei funcții, însă, în procesul de elaborare a actelor normative, Parlamentul are obligația de a respecta principiile constituționale și de a adopta, în consecință, un sistem legislativ coerent, armonios, coordonat și eficient, care să asigure respectarea principiului constituțional al echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească – în cadrul democrației constituționale.

Este de necontestat faptul că o persoană care urmează să ocupe o funcție ce implică exercițiul autorității de stat trebuie să îndeplinească anumite cerințe de integritate, legalitate și corectitudine menite să consolideze încrederea cetățenilor în autoritățile statului, însă cadrul legislativ ce guvernează condițiile de accedere la o funcție trebuie să fie unul coerent, predictibil și unitar, aplicabil tuturor reprezentanților celor trei puteri organizate în cadrul democrației constituționale.

Separația puterilor în stat nu înseamnă lipsa unui mecanism de control între puterile statului; dimpotrivă, presupune existența unui control reciproc, precum și realizarea unui echilibru de forțe între acestea.

Un asemenea echilibru nu poate fi realizat decât prin existența unui sistem coerent menit să asigure condiții de integritate general valabile în exercitarea funcțiilor aparținând acestor trei puteri și aceasta cu atât mai mult cu cât, în conformitate cu prevederile actuale ale Constituției, în procesul de desemnare a prim-ministrului și de numire a Guvernului, au un rol esențial atât președintele României, cât și Parlamentul.

Decizia nr. 799/2011 a Curții Constituționale prevede că principiul echilibrului puterilor în stat trebuie aplicat, în egală măsură, în modul de atribuire și de exercitare a competențelor tuturor autorităților publice, inclusiv a celor care fac parte din aceeași putere. În context, Avocatul Poporului observă că, “în legislația internă, chiar în cadrul aceleiași puteri și anume cea executivă (exercitată potrivit sistemului constituțional românesc de președinte și de Guvern) există diferențe de tratament juridic în ceea ce privește condițiile de ocupare a acestor demnități și implicit a criteriilor de integritate necesar a fi îndeplinite.

În consecință, legiuitorul va trebui să reexamineze dispozițiile art. 2 din Legea nr. 90/2001 “în sensul identificării unui raport de proporționalitate între condițiile ocupării unei funcții publice și scopul urmărit prin soluția legislativă și anume exercitarea funcției de membru al Guvernului de către o persoană desemnată să pună în aplicare Programul de guvernare acceptat de Parlament.

De asemenea, Avocatul Poporului observă că art. 2 din Legea nr. 90/2001 și, în special, sintagma “nu au suferit condamnări penale” încalcă principiul previzibilității “consacrat la nivel constituțional de art. 1 alin. (5) potrivit căruia ‘În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie’.

Totodată, sintagma “nu au suferit condamnări penale” poate suporta interpretări diferite.

în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a creat premisele interpretării sintagmei “discriminare întemeiată pe orice altă situație/împrejurare” ca atrăgând obligația statului de a introduce în legislație excepții corespunzătoare de la regula restricționării accesului persoanelor condamnate la o anumită funcție, astfel încât să fie respectat principiul non-discriminării, în condițiile impunerii unor restricții rezonabile.

În esență, în speța amintită, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a interpretat că aplicarea principiului discriminării ‘în oricare altă situație’ include și non-discriminarea pe motive de cazier judiciar. În cauza menționată, Curtea a reținut că reclamantul a fost tratat diferit de celelalte persoane care au aplicat pentru acest post din cauza statutului său de persoană condamnată”.