CCR a admis sesizarea lui Iohannis privind suspendarea funcționarii publici trimiși în judecată

Curtea Constituțională a României (CCR) a admis, în ședința de marți, sesizarea președintelui Klaus Iohannis pe modificarea Legii 188/1999, operată în iunie 2016 în Parlament de PSD+ALDE – tot cu UDMR în coadă -, astfel că funcționarii publici trimiși în judecată vor rămâne suspendați din funcție, așa cum prevedea inițial legea.

O decizie în acest sens a fost dată de CCR în anul 2016, însă aceasta se referea la consilierii locali și județeni, primari și președinții de consilii județene trimiși în judecată – inclusiv pentru infracțiuni de corupție.

Decizia de marți a fost luată după ce judecătorii CCR au amânat dezbaterile în ședința din 13 decembrie.

Iată ce a declarat Valer Dorneanu, președintele CCR, după ședința de marți:

“Am avut o obiecţie de neconstituţionalitate a Legii 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, obiecţie ridicată de preşedinte, pe care am admis-o şi am stabilit că – abrogarea textelor care vizau posibilitatea suspendării de drept a contractelor de muncă a funcţionarilor publici care au fost trimiţi în judecată – a fost abrogată ilegal”.

Luna trecută, şeful statului a transmis la CCR această sesizare cu privire la Legea pentru modificarea şi completarea Legii 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici.

Anterior, Iohannis a cerut Parlamentului reexaminarea legii, însă pe 14 noiembrie, Camera Deputaţilor – for decizional – a respins obiecțiile. Astfel, proiectul de modificare a Legii 188/1999 a fost adoptat  menţinându-se abrogarea prevederii potrivit căreia funcţionarii publici sunt suspendaţi din funcţie în cazul în care sunt trimişi în judecată pentru infracţiuni, inclusiv de corupţie şi de serviciu.

Obiecțiile lui Iohannis

În sesizare, preşedintele Iohannis preciza că abrogarea suspendării raportului de serviciu al funcţionarului public ca urmare a trimiterii în judecată încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (4), art. 16 alin. (1) şi art. 54 alin. (2) din Constituţie.

“În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că sancţiunea prevăzută de art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999, cea a suspendării de drept a raportului de serviciu al funcţionarului public trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h), are ca finalitate protejarea autorităţii sau a instituţiei publice faţă de pericolul continuării activităţii ilicite şi al extinderii consecinţelor periculoase ale faptei penale săvârşite de către funcţionarul public”, arăta şeful statului.

El susţinea că, ţinând cont de natura administrativă a acestei măsuri, “nu se pune problema nerespectării prezumţiei de nevinovăţie, care va trebui însă respectată pe tot parcursul desfăşurării întregului proces penal pornit împotriva respectivului funcţionar public, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare”.

“Această sancţiune este una temporară şi urmăreşte un scop legitim, fiind în concordanţă cu exigenţele constituţionale. Funcţionarul public al cărui raport de serviciu a fost suspendat îşi reia activitatea în conformitate cu art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, în cazul în care s-a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală ori achitarea sau renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, precum şi în cazul încetării procesului penal. De asemenea, respectivului funcţionar public îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare. Prin raportare la scopul legitim avut în vedere de legiuitor, măsura este justificată de necesitatea asigurării autorităţii şi integrităţii funcţiei publice. Măsura suspendării raportului de serviciu vizează doar infracţiuni de o anumită gravitate: infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, infracţiuni de corupţie şi de serviciu, infracţiuni care împiedică înfăptuirea justiţiei, infracţiuni de fals ori situaţia unei infracţiuni săvârşite cu intenţie care ar face persoana ce deţine funcţia publică incompatibilă cu exercitarea respectivei funcţii publice”, menţiona Iohannis.

Şeful statului arăta că, având în vedere că funcţia publică implică ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică, standardele privind integritatea şi deontologia funcţionarului public trebuie să fie astfel stabilite încât faptele penale săvârşite de acesta în timpul ocupării unei funcţii publice să nu se răsfrângă asupra instituţiei publice.

“Într-adevăr, suspendarea sa este obligatorie şi automată potrivit Legii nr. 188/1999, însă nimic din această lege nu arată că scopul măsurii de suspendare este punitiv, ci mai degrabă de precauţie şi provizoriu, în măsura în care priveşte apărarea interesului public, prin suspendarea din funcţie a unei persoane acuzate de comiterea unei infracţiuni de serviciu, şi, astfel, de prevenire a altor posibile acte similare sau consecinţe ale unor asemenea acte”, se arăta în sesizare.

Cu privire la integritatea în funcţia publică, preşedintele Iohannis sublinia că CCR a dezvoltat o amplă jurisprudenţă, arătând că exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice trebuie să se realizeze în coordonatele statului de drept:

“Statul de drept presupune, pe de o parte, capacitatea acestuia de a asigura cetăţenilor servicii publice de calitate şi de a crea premisele pentru încrederea cetăţenilor în instituţiile şi autorităţile publice. Aceasta presupune obligaţia statului de a impune standarde etice şi profesionale în special celor chemaţi să îndeplinească activităţi ori servicii de interes public şi, cu atât mai mult, celor care înfăptuiesc acte de autoritate publică, adică pentru acei agenţi publici sau privaţi care sunt învestiţi şi au abilitarea de a invoca autoritatea statului în îndeplinirea anumitor acte sau sarcini. Statul este dator să creeze toate premisele – iar cadrul legislativ este una dintre ele – pentru îndeplinirea funcţiilor statului de către profesionişti care îndeplinesc criterii profesionale şi de probitate morală”.

Astfel, şeful statului aprecia că abrogarea unor dispoziţii din legea supusă controlului de constituţionalitate determină diminuarea standardelor de integritate cu privire la exercitarea unei funcţii publice şi afectează profund încrederea cetăţenilor în instituţii.

El menţiona că pentru protejarea integrităţii şi prestigiului funcţiei publice învestite cu autoritate de stat legiuitorul a prevăzut suspendarea din funcţie la momentul trimiterii în judecată sau al arestului preventiv pentru: membrii Guvernului; aleşii locali; salariaţi; judecători şi procurori; judecătorii constituţionali; notarii publici; practicienii în insolvenţă; personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, arătând că aceste considerente sunt valabile şi în cazul funcţionarilor publici, sancţiunea administrativă a suspendării de drept a raportului de serviciu fiind una care întăreşte efectul disuasiv al protejării integrităţii în funcţia publică şi al încrederii cetăţenilor în persoanele care sunt învestite cu autoritate de stat.

Şeful statului considera şi că introducerea posibilităţii de delegare a competenţei de organizare a concursului pentru ocuparea funcţiilor publice prin ordin al preşedintelui ANFP încalcă Legea fundamentală.

Preşedintele preciza că prin soluţia legislativă se ajunge la situaţia ca un aspect esenţial care vizează raportul de serviciu, reglementat de legea organică, să fie delegat printr-un act administrativ.