CCR motivează decizia de neconstituționalitate a Legii care prescrie la 3 ani conflictul de interese

CCR a motivat, marți, decizia de neconstituționalitate pronunțată în 6 noiembrie asupra Legii care prescrie la 3 ani conflictul de interese.

Decizia CCR a fost luată în urma sesizarii depuse în 2 august de preşedintel Klaus Iohannis împotriva actului normativ adoptat de Senat la inițiativa deputatului PSD Cătălin Rădulescu.

Legea se va întoarca în Parlament, pentru punerea în acord cu hotărârea CCR.

“Curtea constată că Legea pentru completarea Legii nr.176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr.144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative nu respectă normele de tehnică legislativă cu privire la conţinutul şi limbajul juridic al actului normativ. Raportat la utilizarea în cuprinsul prevederilor criticate a unui limbaj juridic normativ inadecvat, Curtea constată că textul criticat este deficitar din punctul de vedere al tehnicii legislative, ceea ce conduce la încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta privind calitatea legii”, se explică în motivarea CCR.

În materie penală, răspunderea pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, incriminat ca atare la art.301 din Legea nr.286/2009 privind Codul penal, se prescrie în termen de 5 ani, conform art.154 alin.(1) lit.d) din acelaşi cod.

„Având în vedere principiul general de drept potrivit căruia o normă juridică trebuie interpretată în sensul său pozitiv, generator de efecte juridice, modalităţile juridice de interpretare a unei norme legale trebuie să aibă în vedere nu numai litera, ci şi spiritul legii, astfel încât rezultatul aplicării practice a normei juridice să fie cât mai aproape de finalitatea urmărită de legiuitor, care nu poate fi
prezumat ab initio că îşi exercită rolul de legiferare în sensul negării atât a drepturilor şi libertăţilor fundamentale consacrate de Constituţie, cât şi a principiilor constituţionale, Curtea observă că textul criticat, astfel cum este formulat, nu respectă cerinţele limbajului juridic consacrat.”, se mai arată în motivarea Curţii.