Desecretizarea arhivei SIPA înspăimântă asociațiile de magistrați AMR și UNJR

Desecretizarea arhivei SIPA – fostul serviciu secret al Ministerului Justiției – a înspăimântat Uniunea Naţională a Judecătorilor din România (UNJR) şi Asociaţia Magistraţilor din România (AMR) – al cărei președinte de onoare (după ce ani de zile a fost președinte plin) este Viorica Costiniu, judecător de 33 de ani (din 1983) și șefa Secției Penale de la Curtea de Apel București.

Soțul ei, fostul judecător șef de secție la ÎCCJ Florin Costiniu, a fost condamnat la 4 ani de închisoare cu suspendare în dosarul de corupție al fostului senator PSD Cătălin Voicu (aprilie 2013), instrumentat de DNA.

De atunci, judecătoarea Costiniu s-a remarcat în acțiuni menite să desființeze dosarele DNA: a retrimis spre refacere și trage de timp cu dosarul Duicu, a refuzat să-l aresteze pe Puiu Popoviciu şi i-a eliberat din arestul preventiv pe Sorin Ovidiu Vîntu și Sorin Oprescu.

Cele două asociații ale magistraților îi cer imperativ premierului Dacian Cioloș să retragă proiectul de Hotărâre de Guvern lansat în dezbatere publică în 25 iulie de ministrul Justiţiei, Raluca Prună.

Prună: Inventarierea, timp de maxim 6 luni 

Proiectul supus dezbaterii publice prevede inventarierea arhivei, timp de maxim 6 luni, de o comisie formată din 2 reprezentanți al Ministerului Justiției (MJ) 2 ai ANP și câte unul al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), al Înaltei Curți de Casație și Justiție și al Parchetului de pe lângă ÎCCJ.

Comisia va inventaria arhiva, va propune structurii de securitate din cadrul Ministerului Justiției clasificarea, declasificarea, trecerea la un alt nivel de clasificare sau de secretizare a documentelor inventariate, respectiv distrugerea acestora, conform dispozițiilor legale, va preda, după declasificare, în baza proceselor-verbale de predare-primire, către ANP, dosarele de personal ale foștilor angajați ai DGPA identificate în arhivă, va preda, către Arhivele Naționale, documentele cu valoare istorică, iar structurii de securitate a Ministerului Justiției îi vor fi predate documentele clasificate și, respectiv, pe cele propuse spre distrugere.

Dar ce îi scoate din minți pe liderii celor două asociații de magistrați este următorul lucru: Comisia de inventariere va putea furniza informații din documentele cuprinse în arhiva fostei SIPA dacă există proceduri judiciare în derulare, la cererea instanțelor judecătorești române sau străine.

Ministrul Prună insistă că “arhiva SIPA trebuie să înceteze să mai fie motiv de speculații și suspiciuni”.

Organizațiile de magistrați se opun însă cu înverșunare desecretizării arhivei SIPA. Însă altfel nu vom afla niciodată, spre exemplu, cine sunt judecătorii și procurorii care au fost colaboratori ai Securității.

SIPA s-a ocupat de protecția magistraților dar se pare că făcea dosare politice și supraveghea viața privată a magistraților, pentru a-i șantaja. Serviciul a fost desființat în anul 2006, de ministrul Justiției, Monica Macovei.

“Atac la independența justiției”

“Intenţia Guvernului de a transfera legal, inclusiv către actualele servicii de informaţii, aceste informaţii «de interes operativ», culese de agenţii SIPA prin metode securistice de poliţie politică şi violare a drepturilor omului, este un atac la independenţa justiţiei şi incalcă angajamentele luate de România înainte de integrarea în Uniunea Europeană”, se arată într-un comunicat al UNJR transmis miercuri.

Aceştia o acuză pe Raluca Prună că se are o modalitate arongantă în care se raportează la cererile magistraţilor.

“Soluţionarea problemelor generate de moştenirea SIPA, cu implicaţii grave asupra independenţei sistemului judiciar, nu poate fi făcută prin ignorarea integrală a tuturor acţiunilor desfăşurate deja in ultimii zece ani şi nici prin legitimarea implicită a acţiunilor ilegale ale acestui fost serviciu secret, aşa cum doreşte actualul ministru al Justiţiei, Raluca Alexandra Prună”.

Poziția magistraților a fost aceea că “soluționarea problemelor generate de moștenirea SIPA, cu implicații grave asupra independenței sistemului judiciar, nu poate fi făcută prin ignorarea integrală a tuturor acțiunilor desfășurate deja în ultimii zece ani și nici prin legitimarea implicită a acțiunilor ilegale ale acestui fost serviciu secret”.

“Să se facă public ce s-a întâmplat în ultimii ani cu arhiva”

Reprezentanții magistraților au cerut ca mai întâi să se facă public ce s-a întâmplat în ultimii ani în legătură cu arhiva SIPA și abia apoi să se ia o decizie.

“Înainte de a demara orice altă măsură referitoare la arhiva Direcției Generale de Protecție și Anticorupție (fosta SIPA), se impune prezentarea unui raport complet de către Ministerul Justiției, care să evidențieze concluziile și responsabilitățile tuturor comisiilor care au funcționat anterior pentru a cerceta și inventaria această arhivă”, cere, în comunicat, judecătorul Gabriela Baltag, președintele AMR.

SIPA, devenit ulterior Direcţia Generală de Protecţie şi Anticorupţie (DGPA), îşi are originea în Serviciul Operativ, redenumit Serviciul Independent Operativ, fiind unul dintre primele servicii secrete înfiinţat în România după căderea comunismului, în februarie 1990.

“Instituții ale statului vor folosi informaţii adunate abuziv de SIPA”

“Creat iniţial pentru a asigura monitorizarea informativ-operativă a penitenciarelor, SIO a fost transformat în Serviciul Independent de Protectie şi Anticorupţie (SIPA) în anul 1997, pentru a fi acuzat ulterior de faptul că, lipsit de control, acest serviciu spiona judecători, procurori, avocaţi, jurnalişti şi membri ai societăţii civile care pledau pentru respectarea drepturilor omului. (…) Această hotarare de guvern va permite practic ca, dupa zece ani, instituţii ale statului să folosească informaţiile adunate în mod abuziv şi ilegal de SIPA, serviciu secret desfiinţat în urma negocierilor purtate de România în vederea aderării la Uniunea Europeană”, au mai susţinut magistraţii.

Din acest motiv, magistraţii spun că înainte de a stabili ce modificări se aduc arhivei, “se impune prezentarea unui raport complet de catre Ministerul Justiţiei, care să evidenţieze concluziile şi responsabilităţile tuturor comisiilor care au funcţionat anterior pentru a cerceta şi inventaria această arhivă”.