15 august, Sfânta Maria Mare – semnificație, tradiții
În tradiţia populară se spune că, dacă în această zi înfloresc trandafirii, atunci toamna va fi lungă.
Data de 15 august, Sfânta Maria Mare, este pentru ortodocşi ziua Adormirii Maicii Domnului – pentru că termenul “adormirea” este folosit atunci când se vorbeşte de sfârşitul vieţii pământeşti a unui sfânt -, iar pentru catolici este ziua Înălţării Fecioarei Maria – referire la ridicarea trupului Maicii Domnului la cer, la sfârşitul vieţii sale pe pământ.
În calendarul popular, de Sânta Maria Mare se marchează trecerea de la vară la toamnă.
Sărbătoarea încheie un ciclu, care se redeschide în 8 septembrie, odată cu sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului.
Adormirea Maicii Domnului echivalează cu învierea
Semnificația este clară: cum dintr-o sămânţă, aparent fără viaţă, se va naşte un nou spic de grâu plin cu boabe, pentru a adeveri că din moarte va fi înviere.
Ziua Marinei
Marinarii sărbătoresc încă din anul 1902, de ziua ocrotitoarei lor, Ziua Marinei.
Tradiţional, ocrotitorul marinarilor în bisericile ortodoxe din România, Serbia, Bulgaria şi Grecia era Sfântul Nicolae, iar în bisericile ortodoxe din fostul imperiu rus, ocrotitorul marinarilor militari este Sfântul Andrei.
Dar, din 15 august 1902 Maica Domnului a fost oficializată ca ocrotitoare a marinarilor militari români. De atunci, cu excepţia perioadei regimului comunist când Ziua Marinei a fost sărbătorită în ultima duminică a lunii iulie, în fiecare an, la 15 august, marinarii serbează Ziua Marinei Române.
Onomastica a peste 2,2 milioane de români
În 15 august este şi onomastica a peste 2,2 milioane de români – majoritatea fiind femei care poartă numele de Maria, Mariana, Mărioara, Măriuca, Marinela, Marilena, Mioara sau Marina.
Se serbează şi bărbaţii – e drept, mai puțini – cu numele de Marian, Marin, Mario, Marius sau Marinică.
Numele Maria este, în general, considerat ca fiind de origine ebraică, provenind din Maryam sau Miryam, numele surorii mai mari a lui Moise, şi e compus din mar, care însemnă picătură, și yâm, care însemnă mare.
Unii savanți consideră însă că Maryam, cuvânt de origine egipteană care datează din timpul captivității evreilor în pământul faraonilor, este compus din două părți, prima înseamnă “a iubi, a alege pe cineva”, iar a doua parte este numele zeului Amon.
În greacă, cuvântul a devenit Mariamn, iar pentru creștini cuvântul Maria, după transcrierea ebraică, și Mariana, după transcrierea grecească, înseamnă “aleasă, iubită de Dumnezeu“.
Din anul 2009, ziua de 15 august a devenit sărbătoare legală şi zi nelucrătoare în România, la fel ca şi în alte 10 ţări europene – Franţa, Belgia, Spania, Italia, Grecia, Luxemburg, Austria, Polonia, Portugalia sau în unele landuri din Germania.
Sărbătoare creștină
Despre sfârşitul vieţii pe pâmânt a Maicii Domnului nu sunt informaţii în Evanghelii, ci doar în scrierile a patru părinţi ai bisericii creştine: Patriarhul Modest al Ierusalimului, Andrei Criteanul, Gherman al Constantinopolului şi Sfântul Ioan Damaschin. Conform acestora, cu trei zile înainte de sfârşitul său, Maica Domnului a fost anunţată de Arhanghelul Gavriil, care i-a anunţat şi naşterea lui Iisus Hristos, de trecerea la cele veşnice.
Maria s-a bucurat şi s-a rugat pe Muntele Măslinilor, iar copacii s-au aplecat în faţa ei, aşa după cum arată scrierile creştine.
Au venit atunci toţi apostolii răspândiţi în lume pentru a propovădui Evanghelia, cu excepţia Sfântului Toma care a ajuns cu câteva zile mai târziu, după ce Maria fusese înmormântată.
Pentru că a dorit să o vadă încă o dată, Toma a convins apostolii să deschidă mormântul Maicii Domnului şi aşa au descoperit că trupul nu mai era în mormânt.
De aceea, Biserica Romano-Catolică se referă la acest eveniment ca la Înălţarea Fecioarei, considerând că dispariţia trupului Maicii Domnului din mormânt se explică prin faptul că Ea a fost înălţată cu trupul la Cer.
Conform tradiţiei creştine, după ce Fecioara Maria a adormit, trupul său a fost aşezat într-un mormânt nou.
Astăzi, doua oraşe, Ierusalim şi Efes, din Turcia, pretind cinstea de a găzdui mormântul Maicii Domnului, iar dezbaterea teologilor şi arheologilor nu este încă tranşată.
La Ierusalim însă, zilnic, mii de credincioşi din toată lumea vin în pelerinaj pentru a se închina la mormântul Sfintei Fecioare aflat în Grădina Ghetsimani.
Hramul Adormirea Maicii Domnului este cel mai răspândit din Patriarhia Română şi în fiecare oraş există cel puţin o biserică, iar în fiecare Episcopie cel puţin o mânăstire, ocrotite de Maica Domnului.
Tradiţia populară
Astfel, în calendarul lucrărilor agricole, între cele două sărbători ale Fecioarei Maria, 15 august şi 8 septembrie, este timpul prielnic semănării grâului.
15 august este “hotarul” care desparte lunile călduroase de cele friguroase şi marchează trecerea de la vară la toamnă.
Din această zi ciobanii coboară oile de la munte, iar bărbaţii schimbă pălăria cu căciula pe care o vor purta până în 23 aprilie, la sărbătoarea Sfântului Gheorghe.
În tradiţia populară se spune că, dacă de Sfânta Marie Mare înfloresc trandafirii, atunci toamna va fi lungă.
În aceasta zi se culeg flori care se pun la icoana Fecioarei Maria, pentru că apoi vor fi bune de leac.
În mediul rural se obişnuieşte să fie angajaţi pândarii în vii şi se spune că se “leagă” ciocul păsărilor pentru a nu mai putea strica boabele de struguri. De asemenea, se oferă ofrandă din noua poamă.
În casele care au fete de măritat, icoana Fecioarei se spală cu flori de busuioc pentru ca fetele să aibă noroc cu un flăcau cumsecade, harnic şi drăgăstos sau se culege năvalnicul – o plantă care creşte în păduri şi se dăruieşte fetelor tinere ca să aibă parte de cât mai mulţi peţitori.
După Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului se deschide sezonul de nunţi, care durează din 16 august şi până în 14 noiembrie, încep şi târgurile şi iarmaroacele de toamnă, dar şi praznicele de pomenire a morţilor.
În unele părţi ale Moldovei, sărbătoarea de la 15 august este considerată “a morţilor”. Cu această ocazie sunt pomeniţi toţi strămoşii plecaţi în lumea drepţilor şi care au purtat numele Sfintei Fecioare.
În ziua praznicului, femeile merg la biserică şi duc cele mai frumoase flori din grădină, o “colivă de struguri”, prune şi faguri de miere, pe care le dau în amintirea răposaţilor, “să fie de sufletul lor”.
În Maramureş, sărbătoarea religioasă are o mare însemnătate, iar tradiţiile şi obicieurile de Sfânta Marie Mare încă se păstrează şi sunt organizate procesiuni religioase spre mânăstiri, iar la slujbele speciale participă câteva zeci de mii de oameni.
