Gheorghe Visu: Nu știu dacă aș fi putut să trăiesc viața vreunui personaj, sunt un om obișnuit

Gheorghe Visu, câștigătorul trofeului “Heart of Sarajevo” – acordat celui mai bun actor – pentru filmul “Câini” al tânărului regizor Bogdan Mirică – peliculă distinsă în august și cu Mențiunea Specială a Juriului la acest festival -, a declarat, într-un interviu acordat Agerpres, că nu știe dacă ar putea trăi viața vreunui personaj dintre cele jucate de-a lungul vastei sale cariere.

“Nu știu dacă aș fi putut să trăiesc viața vreunui personaj pentru că sunt un om obișnuit. Îmi place să trăiesc viața altor oameni pe care îi citesc și care mi se propun spre a fi jucați, tocmai pentru că sunt un om obișnuit și îmi place ca lucrurile să fie bine așezate în ceea ce privește viața mea particulară. Viața mea vreau să fie cât mai puțin bulversată. Și dacă se poate, populată numai cu surprize plăcute. Celelalte mă deprimă”.

“Și atunci, nu aș spune că aș trăi viața vreunui personaj. Nu știu… puștiul din “Faleze de nisip” a fost un personaj foarte îndrăgit de mine, paznicul de far din “Unde la soare e frig”, iar e un personaj foarte îndrăgit. Uite, vorbim despre Hogaș (din “Câini” – n.r.), care nu mi-a dat decât satisfacții. Chiar e o bucurie faptul că am primit personajul, l-am jucat și, pe urmă, cu totul și cu totul surprinzător pentru mine, am luat un premiu”.

Gheorghe Visu este actor al Teatrului Mic din București încă de la absolvirea Institutului de Teatru (IATC), din 1974.

“Eu am rămas la Teatrul Mic pentru că așa mi-a fost dat, să rămân la Teatrul Mic. Și prea multe colaborări cu alte teatre n-am avut, pentru că nu mi s-au oferit. Mi s-au oferit acum, mai spre pensie”

Spune că poate numi “acasă” Teatrul Mic.

“Cariera mi-am făcut-o sub bagheta Cătălinei Buzoianu”

“Cariera mi-am făcut-o sub bagheta Cătălinei Buzoianu. Eu sunt un actor de școală Ciulei, Esrig, Pintilie. Ei erau profesorii noștri când eram în facultate. Învățam din spectacolele lui Ciulei. N-am lucrat niciodată cu el, dar eu așa sunt construit. Lucrul cu Cătălina Buzoianu, care a făcut revoluție în teatru, a fost destul de greu la început, până când am înțeles-o, până când m-a înțeles ea pe mine. Dincolo de Cătălina Buzoianu există, pe urmă, cei care i-au fost elevi și pe care i-a format ea și cu care mă înțeleg destul de bine. Cătălina este un regizor singular în panoplia noastră.

Eu, dacă aș vorbi de o școală, aș vorbi de școala aia, din ’70 – ’74, pe care am făcut-o sub umbrela marelui Ciulei, a lui Pintilie, școala de teatru clasic și de foarte bună calitate”.

“Ciulei, mână forte”

“Ciulei, da, a fost o mână forte. După ce a dispărut el a fost foarte greu pentru cei din generația nu a mea, ci din generația Caramitru, Ogășanu, Rebengiuc să iasă și să învețe să joace la Cătălina Buzoianu. A fost nevoie s-o facă. Au fost niște ani de zile pentru ei. Și, de fapt, a fost nevoie de niște ani de zile pentru ca ea să reușească să se facă înțeleasă de Teatrul Bulandra. Dar, când s-a întâmplat, s-au întâmplat niște minuni de spectacole acolo”.

Întrebat dacă pentru un regizor este mai important să se facă ascultat sau înțeles,  Gheorghe Visua răspuns:

“Înțeles. Înțeles e ideal. Dacă nu, atunci ascultat. Ciulei spunea, de la înălțimea pe care i-o oferea atunci cariera regizorală și universitară – el a fost un mare profesor de teatru, chiar dacă n-a predat pe undeva – spunea așa:

“Eu pot să îi cer actorului să facă un gest în timp ce spune un text, mecanic. El o să mă asculte, pentru că eu sunt Ciulei și știu foarte bine că la un moment dat, el o să-și găsească, din instinct, motivația gestului. O să înțeleagă făcând gestul. Pentru că explicația e foarte greoaie și mai bine comunicăm de la suflet la suflet. El mă ascultă pentru că eu sunt Ciulei și pe urmă va vedea ce e în sufletul meu când îi cer lucrul ăsta”.

Mi s-a părut extraordinar – și așa e, de fapt. Tot ce facem noi în meseria asta în teatru – lucrăm de dinafară, facem gesturile mecanice. Prin gesturi mecanice înțeleg și interpretarea pe care le-o dau. Toate astea ajung să fie asimilate în joc, fără să te gândești. E ca la o claviatură de calculator pe care nu e nevoie să o privești ca să o simți”.

Continuarea interviului, AICI.

“Câini”,  în cinematografe din 23 septembrie

Flmul ,,Câini” rulează în cinematografele din România începând din 23 septembrie, fiind distribuit de Transilvania Film.

În afară de premiile de la Festivalul de la Sarajevo, pelicula a obținut două trofee importante: Premiul criticii – FIPRESCI pentru secțiunea Un Certain Regard, la Festivalul de la Cannes, și Trofeul Transilvania, la Festivalul Internațional de Film Transilvania.

Acțiunea este plasată în apropierea graniței cu Ucraina. Roman, un tânăr de la oraș, ajunge într-un sat izolat din Dobrogea, unde are de gând să vândă pământul moștenit de la bunicul său care a murit cu câteva luni în urmă. În timp ce face demersurile pentru vânzarea moșiei, Roman devine, treptat, martorul unor evenimente bizare. O senzație generală de amenințare plutește în aer, se arată în sinopsisul peliculei.

În distribuție, alături de Dragoș Bucur, Vlad Ivanov și Gheorghe Visu, apar Teodor Corban, Raluca Aprodu, Costel Cașcaval, Constantin Cojocaru, Emilian Oprea, Andrei Ciopec.

Bogdan Mirică semnează regia și scenariul.

Directorul de imagine este Andrei Butică, montajul a fost realizat de Roxana Szel, de sunet s-au ocupat Sam Cohen, Sebastian Zsemlye și Herve Buirette, scenografia îi aparține Augustinei Stanciu iar costumele – Elenei Stoyanova.

Muzica a fost compusă de Codrin Lazăr și Sorin Romanescu.

“Câini” este produs de 42 Km Film (Marcela Ursu) și EZ Films (Elie Meirovitz) și co-produs de Argo Film (Stephan Komandarev). Coproducția Franța-România-Bulgaria-Qatar a fost realizată cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei, Centre national du cinema et de l’image animee din Franța, CNC Bulgaria, Canal +, Eurimages și Fundația GAN, Doha Film Institute, cu participarea HBO România.

În această toamnă, filmul va fi proiectat în festivaluri din Finlanda, Norvegia, Canada, Polonia, Israel, Spania, Portugalia, Germania, Suedia, Statele Unite și Italia.