Iohannis: Regele Mihai a făcut un act salvator pe 23 august 1944
Președintele Klaus Iohannis a condamnat, vineri, Pactul Ribbentrop-Molotov și a salutat și decizia luată de Regele Mihai I pe 23 august 1944, când a rupt alianța cu Germania nazistă, caracterizând gestul drept un ”act salvator”.
Șeful statului a transmis, astfel, un mesaj cu ocazia Zilei Comemorării Victimelor Fascismului și Comunismului.
Parlamentul European a stabilit, printr-o Declarație an anul 2008, ziua de 23 august – în care a fost semnat, în anul 1939, Pactul Ribbentrop-Molotov – drept Ziua Europeană de Comemorare a Victimelor Nazismului și Comunismului.
Ulterior, în anul 2011, Parlamentul României, prin Legea nr. 198, a declarat ziua de 23 august Ziua Comemorării Victimelor Fascismului și Comunismului.
Publicăm integral mesajul:
„Pacea și prosperitatea nu vin de la sine și nici nu reprezintă câștiguri definitive. Cunoașterea adevărului istoric și consolidarea democrației și a statului de drept reprezintă stabilimentul României europene
„În urmă cu opt decenii a fost semnat Pactul Ribbentrop-Molotov, un act laș și mincinos care avea să conducă la curmarea destinelor a milioane de oameni, mutilarea viitorului societăților europene, călcarea în picioare a libertății, sub toate formele ei, alimentând atitudinea disprețuitoare față de viață și demnitatea umană. Așa-zisa împărțire a sferelor de influență în Europa între Germania nazistă și Uniunea Sovietică a însemnat pervertirea flagrantă a celor mai elementare principii de drept internațional și intrarea în epoca haosului și a războiului.
Pactul Ribbentrop-Molotov a fost alianța răului absolut. Sub aparenta grijă față de popoare, totalitarismele au fracturat și falimentat societățile europene și au sădit nesfârșita suferință umană. Consecințele dezastruoase ale fascismului și comunismului au dăinuit mult timp și după căderea regimurilor totalitare, privând generații întregi de drepturi inalienabile și făcând tranziția spre democrație un proces dificil și dureros.
Ziua Comemorării Victimelor Fascismului și Comunismului ne obligă să reiterăm condamnarea fermă a celor două ideologii, sub toate formele lor, să ne amintim de victimele inocente ale regimurilor criminale și să păstrăm nealterată memoria lor.
Doar o societate care își cunoaște istoria și recunoaște ce a fost drept și ce a fost greșit în trecutul său demonstrează că este pregătită să întărească democrația internă. Onorarea memoriei victimelor regimurilor totalitare nu înseamnă doar comemorare, ci și acțiune fermă în acord cu principiile democrației autentice. Aducerea-aminte ne obligă să continuăm, și mai hotărâți, pe drumul combaterii extremismului, intoleranței și opresiunii. În fața tuturor încercărilor de dezbinare, a tentativelor de relativizare a crimelor fascismului și comunismului, precum și pentru combaterea acelor voci care neagă valorile democrației și civilizației europene, avem datoria să acționăm cu vigilență și fermitate pentru a apăra și păstra nealterate valorile civilizației europene.
Să ne amintim, totodată, și de actul salvator pe care Regele Mihai I al României, alături de brava Armată română, înconjurat de destoinici oameni politici și iluștri diplomați, l-a făcut acum 75 de ani, când a decis ieșirea României dintr-o alianță extrem de toxică și nefastă, salvând pământul țării și numeroase vieți omenești. Evenimentul de la 23 august 1944 rămâne un mare act de curaj în istoria noastră recentă. Amintirea sa este o datorie de onoare față de toți cei care au acționat cu bună-credință pentru salvarea statului român și pentru întoarcerea noastră către valorile euroatlantice. Intrarea țării în zona de influență sovietică și implicit sub zodia comunismului, după ce România tocmai ieșise din epoca fascismului, este o dovadă elocventă a unui destin tragic pe care națiunea noastră l-a împărtășit, alături de alte națiuni europene, în secolul trecut.
În toată această perioadă sumbră din istoria națiunii noastre, cei care s-au opus regimurilor totalitare cu sacrificii enorme și chiar cu prețul vieții au luptat, cu mult curaj și simț civic, pentru libertate și demnitate. Le suntem datori tuturor acestor oameni și avem obligația să le cinstim memoria și să nu uităm niciodată eroismul lor.
Despre mutilarea istoriei noastre de către regimurile fascist și comunist trebuie să le vorbim generațiilor viitoare și poate cea mai importantă pildă a acestei tragedii, pe care cel mai adesea manualele de istorie nu o pot transmite, este aceea că pacea și prosperitatea nu vin de la sine și nici nu reprezintă câștiguri definitive. Pentru aceste deziderate și mai ales pentru a putea construi o societate democratică sănătoasă, avem dreptul de a cunoaște adevărul istoric și responsabilitatea de a proteja și promova principiile democrației, ale statului de drept, libertatea, de a respecta și apăra drepturile fundamentale.”
