Jurnalul matracucii

De când domnul Ion Cristoiu a aruncat în spațiul public pasaje din Jurnalul Elenei Udrea, trebuie – vrem, nu vrem – să dezbatem consemnările matracucii care fac deliciul românilor prin repetatele arestări cerute de DNA. Jocul este periculos și stupid.

Periculos și stupid

Periculos, pentru că vorbim de posibile încălcări ale legii la cel mai înalt nivel – obstrucționarea justiției de către președintele Băsescu, șeful SRI Coldea etc.

Stupid, pentru că „alegațiile” Elenei Udrea au rămas la stadiul de bârfe; nimic nu a fost dovedit cu alte probe, nici  măcar conjucturale. Dar noi dezbatem, întoarcem ca pe o clătită vorbele matracucii, găsim motive, justificăm acțiunile, căutăm mobilul etc. În tot acest timp, în loc să discutăm despre cei 500 de tehnocrați de care avem nevoie ca să ieșim din bezna în care ne-au băgat hahalerele și ticăloșii politici, noi ce face? De sărbători disecăm într-o frenezie demnă de alt țel, Jurnalul Elenei Udrea lăsat în “îngrijirea” domnului Cristoiu.

Bârfe drept alegații

Să explic de ce periculos și stupid. Personal am scris un Studiu de Caz pe tema vinovăției președintelui Traian Băsescu. Am plecat de la câteva informații “de fumoar”. Atât. Am plecat… nu am scris ca fiind reale, intangibile, „vorbele de fumoar”, deși îmi luaseră foc buricele degetelor. După ce am obținut probe irefutabile care confirmau  “vorbele de fumoar”, am scris studiul cu titlul „Armaghedon CSAT. Vinovăția președintelui Băsescu”. Iar studiul nu a fost niciodată respins de niciunul dintre personajele politice încondeiate. Pentru că se baza 100% pe documente CSAT.

Ce a făcut domnul Cristoiu în cazul Jurnalului Elenei Udrea, capitolul Dan Andronic? A aruncat piatra filozofală în baltă și i-a pus pe alții să o găsească! Din nefericire/fericire, piatra domnului Cristoiu nu este filozofală, este doar o imagine a vieții noastre politice așa cum o percepem cu toții.

Dar percepția, fie ea și reală, trebuie dovedită de jurnaliști cu mijoace de presă şi de procurori cu dovezi palpabile și documente. Altfel, se cheamă că lansăm în spațiul public bârfele drept alegații. Un fapt extrem de grav, precum teoria extremistă și neadevărată “toată presa este coruptă”, care a prins nepermis de bine la poporul român.

Repet ce am mai scris: absolut toate anchetele DNA cu personaje importate au fost investigate de presă înainte ca procurorii să demareze dosarul penal. Acest adevăr ușor de dovedit grație Net-ului demonstrează cât de ușor de manipulat suntem noi, ca nație. Cât de ahtiați suntem după mister, după informații absconse, cât de dragă ne este suferința altuia, cât de mojici suntem cu necazul vecinului, cum ne vâjâie prin venă misoginismul și misandria, deopotrivă.

Adevărata problemă

În orice țară, buna administrare se găsește în mâna a 10 funcții importante: Fisc, Educație, Poliție, Sănătate Publică, Inspecția Muncii , Garda de Mediu, APIA, Protecția Consumatorului, Inspecția în Construcții și ISU. (Observați că nu am specificat Armata, serviciile secrete și magistrații!)

Cei care se pricep la politică și guvernare știu că Executivul Cioloș, acest guvern de tehnocrați, nu poate emite legi și ordonanțe precum o fac guvernele politice. Dar noi suntem conştienţi că premierul Cioloș și “tehnocrații” săi pot emite hotărâri de guvern şi norme metodologice la multele acte normative nepuse în aplicare în lipsa acestor norme – pentru că așa a vrut… politicul!

Iar cea mai importantă manevră a Guvernului Cioloș ar fi schimbarea șefilor acestor instituții fundamentale. Şefi care, în acest moment, sunt puși politic. Metoda de înlocuire a lor variază de la caz la caz, dar poate să fie pusă în practică prin tehnici legale, administrative și juridice.

Schimbarea la față

Avem 41 de județe și o Capitală. Așadar, avem nevoie de 500 de oameni buni profesioniști. Doar de 500! Dacă în România nu se găsesc 500 de oameni care să înțeleagă că se pot face schimbări fundamentale în administrarea țării și că trebuie să-și asume o astfel de responsabilitate, atunci trăim vremuri grele, foarte grele! Iar de aceste vremuri vor continua să beneficieze ticăloșii, golanii și matracucile care ne conduc.

Aud că funcționarul public are un statut privilegiat și că este greu de schimbat, de concediat şi, pe cale de consecință, face ce vrea la biroul lui. Nimic mai fals! Nu vreau să intru în detalii tehnice, dar vă garantez că este o problemă falsă. Deoarece funcționarul public este OBLIGAT să pună în practică și să îndeplinească sarcinile primite – evident, în temeiul legii. Or tocmai acest lucru nu se întâmplă în acest moment în România, şi nimeni nu-I trage la răspundere pe “conţopişti”.

Avem legi, dar sunt puse în practică în funcție de nevoile liderilor politici locali sau centrali. Niciun șef de instituție de stat nu face ce vrea el sau ce îi specifică legea, pentru că riscă să-și piardă IMEDIAT postul. Iar modelul lui este urmat de subalterni.

Falsa problemă

Așadar, în tot acest timp, în loc să discutăm despre cei 500 de tehnocrați de care avem nevoie – unde să-i căutăm, cum să-i lămurim că țara are nevoie de ei și unde trebuie „plasați” ca să ieșim din bezna în care ne-au băgat hahalerele și matracucile politice – noi ce face? Dezbatem cât e ziulica de mare  Jurnalul Elenei Udrea, lăsat în “îngrijirea” domnului Ion Cristoiu.

P.S. Într-un film, Magda Catone are o replică demnă de pus în ramă: “Pe mine toate astea mă lasă rece!”. Și pe mine, când vine vorba să pun în balanță “dezvăluirile” matracucii Udrea și viața urbei sub Guvernul de tehnocrați Cioloș. Toate bârfele “mă lasă rece”! Pe dumneavoastră?