Guvernul a aprobat, miercuri, normele metodologice de punere în aplicare a prevederilor OUG nr. 196/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
Documentul aprobă specialitățile medicale și lista serviciilor medicale de telemedicină, precum și condițiile de organizare, funcționare și modalitățile de acordare a acestor servicii.
Pot fi acordate servicii medicale prin telemedicină în specialități începând de la anatomie patologică, alergologie și imunologie clinică, boli infecțioase, cardiologie, chirurgie, diabet, hematologie, până la oncologie, oftalmologie, neurologie, medicină nucleară etc.
Precizările Ministerului Sănătății:
Se urmărește, astfel, instituirea unui complex de măsuri alternative care vizează protecția pacientului, precum și creșterea posibilităților de asigurare a serviciilor medicale prin acordarea de servicii medicale la distanță, în scopul prevenirii îmbolnăvirii populației, îmbunătățirii sau menținerii stării de sănătate a pacienților.
Asigurarea calității serviciilor medicale furnizate prin telemedicină este responsabilitatea unităților sanitare care furnizează serviciul medical respectiv, iar calitatea lor va fi verificată de către structurile de control al calității serviciilor de sănătate din cadrul Ministerului Sănătății și al direcțiilor de sănătate publică.
Prin intermediul serviciului de telemedicină, doi sau mai mulți specialiști în domeniul sănătății medici pot forma de la distanță grupuri multi-disciplinare de analiză, interpretare și diagnosticare a pacienților cu boli rare sau cazuri de boală cronică.
Serviciile de telemedicină se vor programa în mod similar cu serviciile medicale acordate fata in fata, astfel încât în momentul în care sunt furnizate serviciile medicale la distanță medicul să aibă acces la fișa pacientului, respectiv la informațiile relevante pentru starea de sănătate a acestuia.
Actul medical furnizat prin telemedicină trebuie să respecte toate drepturile şi obligaţiile pe care le implică orice act medical. Pacientul poate să refuze interacțiunea prin telemedicină.
Serviciile medicale care fac obiectul serviciilor de telemedicină sunt serviciile de teleconsultație care constau în stabilirea diagnosticului, monitorizarea preventivă a stării de sănătate, interpretarea rezultatelor investigațiilor medicale, stabilirea conduitei terapeutice, precum și indicarea unor metode de prevenţie a bolilor şi accidentelor; serviciile de teleexpertiză, care constau în schimbul de opinii medicale la distanță între mai mulți medici inter sau intra – disciplinar, în scopul confirmării unui diagnostic pe baza datelor din documentele medicale ale pacientului, precum și a stabilirii conduitei terapeutice a pacientului; serviciile de teleasistență, care constau în integrarea în timp real a unor date sau a unor opinii ale unor profesioniști din domeniul sănătății de la distanță în scopul efectuării unor proceduri medicale, precum și în ajutorul oferit de un medic unui alt practician, aflat la distanţă, care efectuează un act medical / chirurgical; serviciile de teleradiologie, care constau în transmiterea electronică a imaginilor radiologice și interpretarea imaginilor radiologice prevăzute de către specialiștii în radiologie-imagistică medicală în vederea stabilirii unui diagnostic; serviciile de telepatologie, care constau în interpretarea datelor și imaginilor microscopice de către specialiștii anatomopatologi și stabilirea unui diagnostic; serviciile de telemonitorizare, care constau în supravegherea stării de sănătate a pacienților cu afecțiuni, interpretarea de la distanţă a datelor medicale despre pacient, precum și ajustarea conduitei terapeutice, a regimului de viaţă şi igieno-dietetic referitoare la îngrijirea pacientului.