Pe 26 aprilie 1986 se producea una dintre cele mai grave tragedii din istoria modernă a lumii.
Două explozii violente au distrus reactorul numărul 4 al Centralei de la Cernobîl şi au dus la producerea unui nor radioactiv care a afectat, într-o măsură mai mare şi mai mică, aproape întreaga Europă.
O procedură greşită, efectuată în timpul unui test de siguranţă, a dus la producerea exploziilor. Acestea au fost urmate de un incendiu care a mistuit rămăşiţele reactorului timp de 10 zile.
Oraşe întregi, precum Pripiat, au fost distruse, efectele tragediei multiplicându-se şi din cauza politicilor duse de ţările comuniste care pentru a nu “tensiona” atmosfera, au vrut să ţină cât mai mult incidentul la secret şi au divulgat extrem de puţine date despre ce s-a petrecut la faţa locului.
Nu există un număr exact la victimelor, dar se spune că 31 de angajaţi ai Centralei au murit pe loc, în urma exploziei, iar în jur de 25.000 de persoane au murit în timpul procesului de decontaminare a zonei. De asemenea, se ştie că, culmea, cea mai afectată ţară a fost Belarus, pentru că 70% dintre precipitaţiile produse de norul radioactiv au căzut pe teritoriul acestei ţări.
Cert este că există încă zeci sau poate chiar sute de mii de persoane care suferă, în mod indirect, din cauza tragediei petrecute în urmă cu 30 de ani. Nici în România nu există un număr oficial al celor care şi-au pierdut viaţa din cauza tragediei de la Cernobîl, dar specialiştii susţin că după 1986 a crescut în mod alarmant numărul românilor care au fost găsiţi cu cancer de piele sau leucemie.
Într-o acţiune fără precedent, autorităţile ruse au încercat, în ultimii ani, o repopulare a zonei, însă un asemenea scenariu este încă foarte greu de crezut în special pentru că radiaţiile din zonă sunt, încă, la un nivel extrem de ridicat.
[video_documentar width=”640″ height=”480″]
