Avocatul Poporului, Renate Weber, a atacat vineri la Curtea Constituțională a României (CCR) reforma administrației, prevăzută în Ordonanța de Urgență (OUG) 7/2026, prin care se taie 10% din cheltuielile primăriilor și ministerelor.
Vineri este exact ziua în care a expirat termenul până la care partidele aveau termen să depună propuneri pentru un nou Avocat al Poporului, în condițiile în care Renate Weber are mandatul expirat încă din luna iunie 2024.
Amintim că PSD și PNL – care dețin aproape toți primarii din țară – au tras de timp un an și 9 luni până când să punăpe ordinea de zi a Parlamentului votarea unui nou Avocat al Poporului.
Mandatul Renatei Weber i s-a prelungit automat, în iunie 2024, până la numirea înlocuitorului acesteia.
Abia pe 10 martie este programată o ședință comună a Camerei Deputaților și Senatului, pentru a vota un nou Avocat al Poporului.
Ordonanța de Urgență 7 rămâne în vigoare, dar efectele sale pot fi suspendate de CCR, dacă acest for decide că vreuna dintre prevederile ei încalcă Legea fundamentală.
Potrivit Avocatului Poporului, printre motivele de neconstituționalitate se numără încălcarea principiului încrederii legitime în sistemul legislativ, parte a principiului securității juridice, precum și afectarea demnității umane, considerată o valoare constituțională supremă.
Astfel, în sesizarea transmisă Curții Constituționale, Renate Weber arată că art. I pct. 32, art. VI pct. 3 și 4, art. VIII pct. 2 și 5, art. VIII pct. 7, art. XII, art. XIII, art. XVII și art. XLIV ar încălca articole din Constituție.
Printre acestea se numără cele referitoare la principiul securității juridice, inclusiv componenta privind încrederea legitimă, principiul egalității în drepturi (art. 16), dreptul de proprietate privată (art. 44), protecția socială a cetățenilor (art. 47), protecția persoanelor cu handicap (art. 50), restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți (art. 53), precum și prevederile art. 115 alin. (6).
Iată ce se mai arată în comunicatul Acocatului Poporului:
„Ordonanța de urgență a Guvernului 7/2026 modifică un număr de 34 de acte normative din diverse domenii de reglementare. Astfel, actul normativ analizat nu are un obiect de reglementare clar, unic și bine definit pentru că acesta nu modifică un singur act normativ, ci modifică mai multe dispoziții din diverse acte normative, eterogene ca obiect de reglementare.
Chiar dacă cele mai multe modificări din cuprinsul legii analizate au vizat Ordonanța de urgență a Guvernului 57/2019, se poate constata că celelalte modificări și completări operate în corpul legii nu sunt conexe și indispensabile acesteia, ci ele se alătură, modificări și completări ale diverselor acte normative vizate, modificărilor și completărilor aduse ordonanței de urgență antereferite, astfel că scopul actului normativ analizat nu este unic, ci multiplu, subsumat fiecărui domeniu reglementat.
Astfel, modificările și completările operate prin actul normativ criticat nu permit nici stabilirea obiectului său unic de reglementare și, implicit, nici determinarea de conexitate eu celelalte materii normate.
Prevederile OUG 7/2026 privesc modificarea, completarea, derogarea sau prorogarea aplicării unui număr semnificativ de acte normative, eterogene prin natura lor – de la aspecte fiscale și bugetare, până la descentralizare și reorganizarea activității unor entități din administrația publică centrală și locală.
O astfel de aplicare a excepției prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție, privind adoptarea ordonanțelor de urgență, afectează competența aproape exclusivă de legiferare a Parlamentului și se îndepărtează nepermis de mult de sensul și intenția inițială a legiuitorului constituțional în privința delegării legislative.
Prevederile legale criticate sunt de natură să creeze un climat de insecuritate juridică și încalcă principiul încrederii legitime a cetățenilor în sistemul legislativ, care impune limitarea posibilităților de modificare a normelor juridice și stabilitatea regulilor instituite prin acestea.
De asemenea, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor trebuie privite ca un sistem coerent și unitar de valori, întemeiat pe demnitatea umană. Pe lângă faptul că drepturile și libertățile fundamentale calificate ca atare în Constituție se întemeiază pe demnitatea umană, aceasta fiind o valoare supremă a statului român, nu are numai o valoare proclamativă și nu este golită de conținut normativ, ci, din contră, are valoare normativă poate calificată ca un drept fundamental cu un conținut distinct ce pune în discuție caracterul și condiția umană a individului.
În consecință, prin caracterul său eterogen și impactul social brutal, Ordonanța de urgență a Guvernului 7/2026 ignoră formula obiect-subiect stabilită de Curtea Constituțională.
Legiuitorul delegat plasează individul într-un plan secund față de obiectivele sale administrative, transformând cetățeanul dintr-un subiect de drept cu demnitate intangibilă într-un instrument de ajustare fiscală, ceea ce constituie o încălcare nemijlocită a art. 1 alin. (3) din Constituție”.
