”Chiar şi în condiţiile în care mamei nu i se poate reproşa grija faţă de minor, în România infracţiunea de răpire internaţională a propriului copil subzistă”, motivează Curtea de Apel București decizia de arestare preventivă a Anamariei Nedelcu, cea care a fugit din Canada cu fiul său, acuzând agresiuni din partea soțului.
În sala de judecată, avocatul femeii a susţinut că minorul a fost abuzat psihic dar şi sexual de către tatăl său, urmând ca la data de 21 aprilie, atunci când se va luat în discuţie cererea de extrădare, să se dezbată şi actele depuse de apărare, referitoare la modul în care tatal copilului s-a ocupat de acesta.
Tot la data de 21 aprilie, instanţa supremă va decide dacă Anamaria Nedelcu rămâne în arest.
În motivarea sentinței, instanța precizează însă că mama este ”presupusă a fi ignorat eventualele traume ale fiului, tatălui şi decizia de custodie a organelor judiciare alea statului canadian. Dezvoltarea minorului interesează atât pe fiecare dintre părinţi, cât şi organele judiciare ale statului canadian. În speţă, minorul nu are doar un singur părinte, pe mama. Tatăl, cetăţean canadian, are şi el drepturi şi îndatoriri legate de creşterea copilului său”.
Judecătorii CAB mai arată că cererea de arestare provizorie îndeplineşte toate condiţiile impuse de lege, această măsură fiind necesară pentru urgentarea soluţionării cererii de extrădare. Aceştia au avut în vedere şi faptul că este dată în urmărire internaţională, pe numele femeii fiind un mandat de arestare în Canada, din luna iulie a anului 2014.
Curtea de Apel Bucureşti precizează, totodată, că femeia nu a recunoscut faptele, existând astfel probabilitatea ca aceasta să tergiverseze judecata cererii de extrădare.
De asemenea, judecătorii spun că Anamaria Nedelcu nu a executat o decizie definitivă a unei instanţe din România prin care “s-a admis cererea formulată de reclamantul Sierra Munoz Maximo Rafael şi a fost obligată Nedelcu Anamaria să înapoieze minorul, cetăţean canadian, la reşedinţa obişinuită a copilului din Canada, la tatăl său”.
Magistraţii mai susţin că minorul, având 4 ani la data la care a fost adus în România, se afla în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa, “fiind rupt din mediul în care s-a născut şi a copilărit, existând posibilitatea rezonabilă de a suferi în urma presupuselor acţiuni ilicite ale mamei, care l-a răpit din Canada, transportându-l în România”.
Judecătorii susţin că din cauza neînţelegerilor dintre părinţi, justiţia canadiană a reglementat modul de exercitare a custodiei comune, reglementarea nefiind respectată de către mama, aceasta fiind acuzată de răpirea minorului.
