Cererea lui Dan Voiculescu de rejudecare a dosarului în care a fost condamnat, în 2014, la 10 ani de închisoare (și a executat doar aproape 3 ani), pentru privatizarea fauduloasă (de 100 de lei sub valoarea pieței) a Institutului de Cercetări Alimentare (ICA) a fost admisă în principiu, miercuri, de Tribunalul București.
A fost deja fixat termenul de 30 aprilie.
Mai devreme însă, pe 13 martie, va fi judecată la Tribunalul București și cererea de revizuire a recuperării prejudiciului de 60 de milioane de euro, depusă de Dan Voiculescu și de ceilalți inculpați din dosar. În vara anului trecut, un magistrat a dispus deja suspendarea recuperării prejudiciului.
În cererea de revizuire este invocată decizia șefei Instanței supreme, Lia Savonea, conform căreia fosta judecătoare Camelia Bogdan ar fi săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu, prin modalitatea în care a dispus confiscarea unor bunuri ale inculpaților din dosarul ICA.
Camelia Bogdan, împreună cu judecătorul Mihai Alexandru Mihalcea, au format completul de la Curtea de Apel București (CAB) care i-a condamnat definitiv pe Voiculescu și complicii, pe 8 august 2014. De atunci, Voiculescu a făcut tot posibilul să se răzbune pe Camelia Bogdan – președinta completului de judecată.
Ulterior, Camelia Bogdan a fost exclusă din magistratură în aprilie 2022, în baza unui raport al Inspecției Judiciare, în care a fost acuzată că nu a respectat dispozițiile privind distribuirea aleatorie a cauzelor, pe vremea când era judecătoare la Secția penală a Curții de Apel București.
În paralel, condamnații din dosarul ICA au depus la Parchetul General o plângere pentru abuz în serviciu împotriva Cameliei Bogdan, care a fost soluționată în august 2023 de procurori prin clasare, pe motiv că „fapta nu există”.
Însă, soluția de clasare a fost atacată în instanță, iar în septembrie 2025, șefa Înaltei Curți, Lia Savonea, le-a dat dreptate inculpaților. Decizia este definitivă. Astfel, Savonea a argumentat că fosta judecătoare Camelia Bogdan a dispus recuperarea prejudiciului în dosarul ICA (printre care turnul Grivco și fostul sediu al Antenelor), prin aplicarea legislației europene în materie de confiscare extinsă, deși nu era transpusă în legislația română și se aplica pentru viitor.
Este vorba despre Directiva 2014/42/UE privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunii în UE; Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului Uniunii Europene privind confiscarea produselor, a instrumentelor și a bunurilor având legătură cu infracțiunea.
„Trebuie subliniat că Directiva nu era transpusă în legislația națională la vremea respectivă, având termen de transpunere în legislațiile naționale la 4 octombrie 2016, pentru a se putea da efect util dreptului Uniunii Europene. (…) În lipsa transpunerii, directiva nu are însă aplicabilitate directă, dar Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat în jurisprudența sa că directivele sunt susceptibile de efect direct și că doar particularii se pot prevala de acesta, în acțiuni îndreptate împotriva statului, neputând fi însă aplicată de stat împotriva particularilor. (…) Prin urmare, confiscarea de la terțe persoane nu se putea întemeia pe prevederile Directivei 2014/42/UE, la data pronunțării deciziei, aceasta nefiind transpusă”, a scris Savonea în motivare.
Astfel, susținea Lia Savonea, Camelia Bogdan „a aplicat retroactiv norme europene, transformând confiscarea specială într-o confiscare extinsă mascată, ceea ce contravine principiului nullum crimen, nulla poena sine lege”.
„În cauză s-a făcut o aplicare retroactivă în defavoarea părților, printr-un abuz de interpretare. Astfel, au fost invocate aceste instrumente europene pentru a fundamenta o confiscare cu caracter extins, deși faptele erau anterioare adoptării lor și transpunerii în legislația română. O asemenea interpretare a transformat un proces penal într-un teren de experiment normativ, folosind instrumente netranspuse pentru a justifica o măsură severă. Procedând în acest fel, s-au încălcat nu doar drepturi individuale, ci și principiul general al securității juridice”, se arăta în motivarea semnată de Lia Savonea.
În plus, Savonea a acuzat-o pe Camelia Bogdan că a desfășurat „o serie de activități nelegale și neregulamentare, în scopul de a se asigura de executarea de către organele competente ale statului a măsurilor pe care le dispusese cu privire la confiscarea bunurilor inculpaților și ale terțelor persoane”.
Este vorba de mai multe contestații depuse de ANAF, care solicita lămuriri cu privire la modalitatea de confiscare a bunurilor din dosarul ICA.
Lia Savonea a constatat că, între timp, răspunderea penală a Cameliei Bogdan s-a prescris, dar decizia de incriminare a fost folosită de avocații lui Dan Voiculescu pentru a deschide un proces de revizuire la Tribunalul București.
La rândul ei, Camelia Bogdan preciza, într-un punct de vedere transmis presei, că un judecător de cameră preliminară, așa cum a fost cazul Liei Savonea, nu are competența să stabilească vinovăția unei persoane, ci doar de a verifica legalitatea soluției procurorului. De asemenea, ea a reclama faptul că nu a fost audiată și nu a putut să se apere în instanță.
