DIICOT a eșuat lamentabil în cazul de la Bihor, după ce a cerut judecătorilor să-i aresteze pe Viorel Pașca și cei patru membri ai familiei sale.
Toți au fost scoși de sub controlul judiciar dispus de instanța inferioară și pe care procurorii DIICOT l-au contestat.
Astfel, Curtea de Apel București a admis cererea inculpaților și i-a scăpat de corvoada de a da cu subsemnatul săptămânal, la Poliție.
Acuzațiile din dosar sunt de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane în formă continuată și complicitate la trafic de persoane în formă continuată.
Procurorii susțin că sute de persoane au fost aduse din spitale și direcții de asistență socială din mai multe județe și cazate în imobile situate în comunele Holod, Ceica, Tinca și Lăzăreni, sub aparența oferirii unor servicii de îngrijire de specialitate, tratament și asistență socială.
Anchetatorii precizează că Viorel Pașca nu deținea capacitatea legală, organizatorică și profesională necesară pentru o astfel de activitate și persoanele internate se aflau într-o stare de vulnerabilitate, cu dizabilități psihice, nu se puteau apăra și nu își puteau exprima voința.
Cu toate acestea, mai toate spitalele din țară îi trimiteau acestuia, de aproape 2- de ani, pacienți în stare gravă, ăe care susțineau că nu îi mai pot ține și trate. Ancheta nu cuprinde și reprezentanții spitalelor.
Andrada Albescu, judecătoarea de la Tribunalul București care a respins în primă instanță cererea DIICOT de arestare preventivă, menționează în motivarea deciziei că „azilele” din Bihor funcționau ilegal, dar consideră că în acele spații condițiile de cazare, igienă și curățenie erau „corespunzătoare”. De asemenea, ea susține că alternativa la azilele administrate de Viorel Pașca era „revenirea în stradă a bolnavilor”.
„Deși locațiile administrate de inculpați nu funcționau cu respectarea cadrului legal aplicabil furnizării serviciilor sociale și nu îndeplineau standardele impuse de legislația specifică, persoanele cazate beneficiau de spații amenajate pentru locuire dotate cu paturi speciale, noptiere, grupuri sanitare și televizoare, aspecte care relevă existența unor spații de cazare, de curățenie și igienă corespunzătoare. De asemenea, persoanelor cazate le erau asigurate, în mod constant, hrană, îmbrăcăminte, medicație și acces la servicii medicale. Aceste împrejurări nu sunt de natură să înlăture suspiciunea rezonabilă și nici concluziile rezultate din celelalte probe privind existența unor deficiențe serioase referitoare la administrarea tratamentului medicamentos, lipsa personalului calificat, insuficiența supravegherii ori nerespectarea standardelor prevăzute de legislația în materia serviciilor sociale, însă relevă că prezenta cauză nu corespunde ipotezei unor persoane abandonate în condiții incompatibile cu existența umană, împrejurare ce diminuează intensitatea pericolului concret pe care l-ar genera lăsarea inculpaților în libertate”, se arată în motivarea deciziei de control judiciar.
Potrivit judecătoarei, din declarațiile martorilor și ale beneficiarilor rezultă că persoanele decedate erau înmormântate, fiind efectuate demersurile administrative necesare constatării decesului și organizării înmormântării în cimitirul greco-catolic, ”împrejurare care, deși nu este aptă să înlăture suspiciunea rezonabilă privind interesul inculpaților pentru ajutoarele de înmormântare, relevă faptul că beneficiarii nu erau abandonați după deces”.
