Audierea Adinei Florea pentru șefia DNA a fost reluată luni la Secția pentru procurori a CSM, după ce fusese amânată în 27 septembrie până la o decizie a Inspecției Judiciare în cazul scurgerii de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța – unde Florea este procuror general adjunct – a protocolului secret dintre SRI și Parchetul General, publicat pe Facebook de condamnatul la 8 ani de închisoare în primă instanță, Darius Vâlcov.
Enervată de amânare, dar și încurajată de ministrul Justiției, Tudorel toader, care a declarat că o va susține în continuare chiar dacă va primi aviz negativ, Adina Florea și-a dat arama pe față.
La întrebările membrilor secției de Procurori a CSM, ea a avut răspunsuri de-a dreptul scandaloase.
”Nu am fost niciodată un procuror independent (..) pentru că am lucrat în sistemul în care ne desfăşurăm activitatea sub control ierarhic”, a răspuns Adina Florea uneia dintre întrebările pe care i le-a adresat ministrul Tudorel Toader.
Dându-și seama de excesul de zel, ea s-a corectat apoi:
“Cred că a fost o exprimare nefericită şi probabil m-am grăbit când i-am răspuns domnului ministru. Nu se pune problema de a nu fi independentă. În activitatea de desfăşurare a urmăririi penale am fost şi rămân independentă, nu despre asta era răspunsul meu, ci se referea la activitatea pe care procurorul general, în calitate de manager de nivel superior, o poate exercita, în sensul de coordonare, monitorizare a activităţii, nicidecum a interveni în privinţa independenţei personale ca manager, fie cu privire la independenţa procurorlui de execuţie care îşi desfăşoară activitatea”, a spus Florea.
La capitolul protocoale Parchet – SRI, Adina Florea a susținut că nu a “lucrat” cu ele, dar în opinia sa acestea “adaugă la lege”.
“În toată activitatea desfășurată până acum, nu am lucrat cu aceste protocoale, nu le-am cunoscut decât în momentul în care au devenit publice. Din punctul meu de vedere, acest protocoale adaugă la lege. Dacă Codul de procedură penală asigură cadrul procesual în baza căruia procurorul își desfășoară activitaea și iată deleagă activitatea în baza acestora. Aceste protocoale au creat un alt cadru, altul decât acela procesual, în baza căruia să poate lucra acele echipe prevăzute de protocoale și care excede cadrului procesual. Atitudinea pe care aș adopta-o ar fi aceea de a pune la dispoziția comisiei care ar verifica aceste protocoale a tuturor documentelor care să contribuie la aflarea adevărului”, a declarat Adina Florea.
“DNA nu are ca obiect de activitate cercetarea abuzului în serviciu”
Totodată, aceasta și-a exprimat convingerea că obiectul de activitate al Direcţiei Naţionale Anticorupţie nu este investigarea infracţiunilor de abuz în serviciu.
“Din datele statistice pe care le-am avut la îndemână, activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie s-a axat mai mult pe soluţionarea infracţiunilor de abuz în serviciu. Cred că obiectul de activitate al Direcţiei Naţionale Anticorupţie nu este constatarea şi cercetarea infracţiunilor de abuz în serviciu. Este acela de a constata, de a cerceta şi de a pune la dispoziţia şi pe masa judecătorului infracţiuni de corupţie la nivel înalt şi mediu. Infracţiunile de abuz în serviciu sunt infracţiuni prevăzute în Codul penal ca fiind infracţiuni de serviciu, iar în Legea 78/2000 – ca fiind infracţiuni asimilate celor de corupţie. Mai mult decât atât, am auzit în spaţiul public ideea că atât timp cât nu am putut să dovedim şi să documentăm infracţiunile de corupţie, astfel cum sunt ele prevăzute în Codul penal, am recurs la dovedirea infracţiunii mai facile, aceea de abuz în serviciu”, a declarat Adina Florea.
Ea a adăugat și care ar fi rolul DNA:
“Nu ştiu şi nu cred că rolul Direcţiei Naţionale Anticorupţie este acela de a cerceta infracţiuni facile. Dimpotrivă, rolul Direcţiei Naţionale Anticorupţie este acela de a cerceta, de a analiza, de a găsi acele infracţiuni de corupţie care au fost săvârşite prin cele mai complexe şi complicate metode infracţionale alese de infractori. Infracţiunile facile, acelea de abuz în serviciu, dacă este să ne referim la acestea, intră în competenţa parchetelor de pe lângă tribunale şi, de ce nu, a parchetelor de pe lângă judecătorii”.
