Arama pe față, eterna povară!

Jurnaliștii independenți, prin definiție, îi critică pe toți liderii politici atunci când aceștia “ies în decor”. Ziariștii de investigații sau editorialiștii merg foarte adânc în problemele penale sau demantelează jocurile murdare din spatele ușilor închise. Asta înseamnă să fii JURNALIST INDEPENDENT și garant al PRINCIPIULUI “Presa este A Patra Putere în Stat”.

Peste tot în lume există o crudă realitate: În anumite momente importante, IPOCRIȚII își dau arama pe față! Iar media românească nu este imună la acest flagel.

Rolul jurnalistului independent este să apere democrația și pe cetățeni de acțiunile iresponsabile ale politicienilor. NU de a intra în cârdășie cu “dușmanul” public.

Jurnaliștii care acum, în ultimele zile de dinaintea depunerii listelor electorale, bat palma cu vreun lider de partid pentru a figura pe locuri eligibile la parlamentarele din 11 decembrie sunt IPOCRIȚI. Indiferent de motivul exprimat la “semnătură“.

De ce ipocriți? Pentru că nu devii așa, PESTE NOAPTE, din acuzator feroce ditamai colegul “infractorilor politici” pe care, dacă nu i-ai “ars” în articolele tale, măcar i-ai privit cu ochi critic, cum îți cerea profesia. Restul e vrăjeală ieftină!

Consider că în aceste vremuri presa a început să fie reconsiderată ca serioasă și mai puțin coruptă – asta și grație faptului că dezvăluirile jurnaliștilor de investigații au fost confirmate de procurori și consfințite de judecători.

Și vine lovitura sub centură, dată de ziariștii care se înscriu “INOPINAT” în partide, pentru a fi trecuți – evident, pe locuri eligibile! – pe listele pentru parlamentarele din 11 decembrie 2016. Iar în cazul PSD, alături de penalii Ponta și Dragnea care au încălcat codul de integritate inițiat și votat chiar de ei pentru a arunca praf în ochii electoratului!

Notorietata se câștigă în timp

Colegul meu Florian Bichir face o observație pertinentă: Partidele “sunt în căutare disperată de figuri publice (…) Orice, dar personajul să aibă notorietate, să aducă plusvaloare partidului”.

Adică, în tentativa liderilor de a împrospăta, cât de cât, partidele cu figuri noi – pe cât posibil nepătate -, “aleargă” după personaje cu „lipici” la public pentru a arăta că fac o ALTFEL de politică, așa cum au cerut românii în toamna lui 2014.

La rândul lui, ex-președintele Traian Băsescu ne spune că “Am ţinut cont de această poveste cu oameni noi, am scos oameni noi în 90% din localităţile unde am avut candidaţi. Păi oamenii noi, deşi unii aveau organizaţii destul de puternice, au luat unu şi două procente. Până la urmă, românii se îndreaptă către oameni măcar relativ cunoscuţi“.

Ok, putem vorbi în 2016 despre necesitatea folosirii unei manevre de împrospătare a partidului cu personaje cunoscute și fețe noi, DAR nu pe ultima sută de metri, ci cu 2-3 ani înainte de alegeri. Cel puțin așa ne explica seniorul politicii românești, Corneliu Coposu. Cred cu tărie în această metodă de a face cunoscut un om! Și, iată de ce:

Cum vreți voi, lideri de partid, să voteze poporul un personaj dacă nu este cunoscut? Vă spun cum gândiți, că doar se știe prea bine în lumea presei, de care vă folosiți: sunteți calici, strânși la pungă și considerați că noi suntem obligați să vă mediatizăm gratuit personajele noi pe care le propuneți.

Ok, să presupunem că mass-media dorește să publice informații despre personajele noi. Dar cum o putem face dacă acești oameni nu produc știri, nu participă la evenimente, nu țin conferințe de presă sau nu participă la diferite evenimente sportive, culturale sau mondene decât în preajma alegerilor! Nu fac nimic! Și chiar și așa, cum să prezinți figurile noi dacă nu primește informații despre ele –  de la partide?

Fără PR și publicitate plătită nimic nu devine cunoscut – nicăieri în lume.

De aceea, unele partide au ales să vâneze oameni care au făcut carieră și “pe sticlă”.

De aceea sunt vânați jurnaliștii, artiștii și sportivii cu foarte multă prezență la televiziune. Pentru că notorietatea, respectul și încrederea publicului se câștigă în timp, zi de zi, an de an, nu în câteva luni.

Așadar,  ex-președintele Băsescu se plânge gratuit când afirmă că a dorit să aducă fețe noi dar nu au performat. Păi nici nu aveau cum, după cum am explicat, pe scurt, mai sus.

P.S. Jurnaliștii care și-au declarat public afinitatea față de un partid și militează ani întregi pentru dezvoltarea acestuia din poziția de ziarist NU se înscriu în această regulă. Iar asta pentru simplul motiv că ei nu mai sunt jurnaliști INDEPENDENȚI! Sunt “copii de trupă”!

Explicații DEX

IPOCRÍT, -Ă, ipocriți, -te, adj. (Despre persoane) Care se arată altfel (de obicei mai bun) de cum este, care simulează sentimente pe care nu le are; prefăcut, fățarnic; (despre manifestări ale oamenilor) care dovedește fățărnicie.

FĂȚĂRNICÍE, fățărnicii, s. f. Lipsă de sinceritate, purtare, atitudine prefăcută, ipocrită; prefăcătorie, ipocrizie, duplicitate.

DUPLICITÁTE s.f. Lipsă de sinceritate, camuflată de o franchețe falsă; fațărnicie; ipocrizie; falsitate.

FALS, -Ă, adj. Care este contrar adevărului; mincinos, neîntemeiat; care are numai aparența adevărului, autenticității; imitat, artificial.