Greu de calificat gestul lui Dragnea de a cere Congresului PSD să condamne comunismul și să își ceară iertare victimelor dictaturii că nu a făcut-o mai devreme, dar și pentru greșelile de la mineriade.
Manevră de imagine, în încercarea de a scăpa de eticheta de partid comunist? Este cea mai facilă explicație, dar dacă asta a fost intenția sinceră lui Dragnea, e ușor naivă. Iar naivitatea parcă era în curtea lui Ponta, nu a noului șef.
Ne este dificil să credem că Dragnea nu știe ce are în partid. Chiar în fotografiile de la Congres se pot vedea fețele unora care au fost secretari de partid sau altfel de „ștabi” PCR și pe vremea lui Ceaușescu, apoi l-au urmat pe Iliescu din 1989 și continuă pe baricade și acum. Ar fi interesantă o listă cu delegații de la congres și trecutul lor dinainte de 1989, să vedem câți or mai fi în putere din cei vechi. Dar și o listă cu rudele și protejații vechilor comuniști.
Și ne e dificil să credem și că Dragnea nu știe ce metehne, ce practici, ce apucături sunt în partidul său. După Revoluție, Ion Iliescu a sunat goarna pentru regruparea comuniștilor. Nu avea altfel cum să pună mâna pe putere. Tot aparatul PCR din teritoriu a fost păstrat, eventual cu mutări de cadre, unde a fost nevoie, că altfel li se urcau oamenii în cap. Apoi s-au pus pe condus cum numai ei știau. Un sfert de secol mai târziu, se leapădă PSD de comunism, cu Iliescu ridicat în picioare de Dragnea pentru un moment de reculegere în amintirea victimelor fostului regim.
O ironie perfectă, organizată de noul președinte al partidului la adresa „fondatorului”, dar și ipocrizia perfectă, în vânarea de electorat.
Ne lepădăm de Satana! Cam așa de puternic trebuie să sune în mintea lui Dragnea marele său gest de a condamna comunismul și mineriadele. Poate lui. Nouă ne sună a altceva.
Mai degrabă mimează reforma. Trebuia să se lepede de ceva, de cineva, care să nu afecteze imaginea și așa crăpată a obrazului PSD, ba dimpotrivă, să o cosmetizeze puțin. Deci era nevoie să se lepede de ceva inutil și care nu mai înseamnă mare lucru în ziua de azi. Și a găsit: comunismul. Cu Iliescu la pachet.
Nu putea să se lepede de corupți, de hoți, de baroni și de alte lichele? Nu putea! Toți aceștia sunt folositori la campanie, la pușculiță și în multe alte ocazii.
Lumea lui Oprișan
Și ca dovadă că gestul lui Dragnea este o stratagemă de imagine nereușită și ipocrită a venit declarația celui mai baron dintre baronii social-democrați: Marian Oprișan, care vede lumea diferit. Acesta l-a contrazis pe șeful său minimalizând eticheta de comunism agățată de gâtul partidului încă de la începuturi: „Cum să acuzi PSD de comunism când, în frunte cu Ion Iliescu, eu, pe 21 decembrie, am plecat la București să dăm jos acel regim comunist din România? (…) A asocia PSD cu comunismul este cea mai mare porcărie pe care am auzit-o vreodată. Noi am dat regimul comunist jos și tot ce reprezenta el rău în țara noastră”, a susținut Oprișan, convins că este o invenție a adversarilor politici.
Apoi s-a luat de lupta anticorupție spunând, desigur, că o susține, dar că de fapt trebuie schimbat sistemul și legile, care sunt greșite.
„Înțelegem integritatea, nevoia de curățenie, dar trebuie să înțelegem și nevinovăția și abuzul. Modificați — pentru că vă cer de trei ani acest lucru — această blestemată lege a incompatibilităților din România, care a făcut numai necazuri și românilor și administrației din România! (…) Cred în lupta anticorupție, dar cred că lupta aceasta poate fi schimbată numai schimbând sistemul, legile și principiile de funcționare ale societății. Putem aresta oricâți politicieni vrem, vor veni alții care vor face exact aceleași greșeli, pentru că sistemul este greșit, legile sunt greșite și datoria noastră, chiar dacă nu am făcut-o în ultimii ani, este să schimbăm legile (…), ca legea să-i protejeze pe oameni”, a explicat Oprișan și a ținut să precizeze că nu vorbește despre afectarea capacității unor instituții de luptă împotriva corupției.
Dar cel mai transparent a ieșit la suprafață „lumea lui Oprișan” pe hol, când a vorbit celor prezenți pe lângă el ce crede el despre mineriadele lui Iliescu, dând exemplul SUA, unde „la violență se răspunde cu violență”. Și astăzi, spunea el, dacă ar veni unii cu cocktailuri Molotov, cu corturi, în Piața Universității, tot ca în 1990 ar reacționa autoritățile.
E semn că nu va recunoaște niciodată ce s-a întâmălat acolo și că îi va lua apărarea lui Iliescu până la capăt.
