Infecțiile urinare, probleme frecvente care trebuie tratate corect

Infecţiile urinare sunt boli foarte frecvent întâlnite în sezonul rece, dar nu numai.  Pentru că sunt foarte răspândite, atât la copii, cât şi la maturi şi vârstnici, femei şi bărbaţi deopotrivă, ar merita să discutăm despre câteva aspecte generale şi sfaturi de urmat.

Infecţiile de tract urinar (ITU) definesc, generic, infecţii la nivelul rinichilor, ureterelor, vezicii urinare sau uretrei. Femeile sunt mai expuse riscului, iar cele mai întâlnite sunt afecţiunile de la nivelul vezicii urinare (cistite).

Semne şi simptome

• Disurie (urinare dificilă, dureroasă, cu senzaţie de arsură la final);
• Polakiurie (urinare foarte frecventă şi în cantităţi mici);
• Hematurie (prezenţa de sânge în urină);
• Nevoia imperioasă de a urina;
• Urină tulbure;
• Urină urât mirositoare;
• Dureri la nivelul pelvisului.

Dacă infecţia este la nivelul rinichilor (pielonefrita), mai pot apărea

• Febră
• Dureri lombare
• Greaţă, vărsături

Cauza apariţiei infecţiilor urinare

Bacteriile răspunzătoare pătrund în tractul urinar prin uretră, se multiplică la nivelul vezicii şi, eventual, urcă pe uretere până la rinichi.

Cistitele sunt produse de obicei de E. Coli., o bacterie prezentă în mod normal în tractul gastro-intestinal, dar sunt posibile şi infecţii cu alte bacterii. Din cauza distanţei anatomice mici dintre uretră şi vagin, la femei pot apărea şi uretrite provocate de microorganisme transmise pe cale sexuală (herpes, gonoree, chlamidia).

Factori de risc

• Viaţa sexuală activă, parteneri sexuali multipli;
• Particularităţile anatomice, cum ar fi uretra mai scurtă la femei decât la bărbaţi, aşadar microbii au o distanţă mai scurtă de parcurs până la vezică;
• Malformaţii congenitale de tract urinar;
• Folosirea diafragmei ca mijloc contraceptiv;
• Menopauza;
• Graviditatea;
• Litiaza urinară (pietrele la rinichi) sau prostata mărită (la bărbaţi), pot cauza blocarea evacuării urinei, stagnarea ei şi multiplicarea bacteriilor;
• Prezenţa unei sonde urinare la bolnavi spitalizaţi, sau în imposibilitatea de a urina altfel;
• Persoane cu sistemul imunitar deficitar (de ex. diabetici, transplantaţi).

Complicaţii posibile

Dacă sunt corect şi prompt tratate, infecţiile urinare se vindecă fără complicaţii. ITU netratate pot avea consecinţe grave:

• Pielonefrite acute sau cronice, care pot duce la inclusiv la insuficienţă ranală;
• Îngustări ale uretrei (stricturi);
• Nou-născuţi cu greutate mică la naştere (în cazul gravidelor cu ITU netratate);
• Septicemii.

Cum se pune diagnosticul

• Sumar de urină şi urocultură;
• Investigaţii imagistice (echografie, CT, RMN);
• Cistografie.

Cum tratăm ITU

ITU se tratează, de primă intenţie, cu antibiotice. Acestea se aleg în funcţie de rezultatele antibiogramei şi în concordanţă cu starea de sănătate a pacienţilor (boli coexistente, alergii medicamentoase).

Atenţie, luaţi antibioticul până la final, aşa cum vă recomandă medicul dumneavoastră, chiar dacă simptomele dispar foarte repede după iniţierea tratamentului!

Pe lângă antibiotic, vi se mai poate recomanda un antispastic şi un antiinflamator.

Alte recomandări includ:

• hidratare corespunzătoare, pentru a dilua urina şi a elimina germenii (puteţi include 2- 3 căni cu ceai de merişor);
• evitarea alimentelor iritante pentru vezică (cafea, alcool, suc de citrice);
• căldură locală aplicată pe abdomen, pentru a micşora presiunea asupra vezicii (pernă electrică, sticlă cu apă caldă).