OSTEOPOROZA, „inamicul” silențios care nu trebuie scăpat din ochi
Osteoporoza este o afecțiune care fragilizează oasele, le slăbește structura și astfel devin foarte predispuse la fracturi. Evoluția acestei boli este îndelungată, ea se dezvoltă pe parcursul multor ani și frecvent se întâmplă să fie diagnosticată accidental, când în urma unei căderi ușoare apare o fractură osoasă.
Cauzele apariției bolii
Deși pierderea de masă osoasă este un proces normal, care apare odată cu înaintarea în vârstă, începând cam din jurul vârstei de 35 de ani, în cazul anumitor persoane scăderea densității osoase este mult mai rapidă și mai accentuată.
Femeile pierd masă osoasă într-un ritm mai alert în primii ani după instalarea menopauzei și sunt mai predispuse la osteoporoză decât bărbații, mai ales dacă menopauza apare foarte devreme, înainte de 45 de ani.
Alți factori incriminați sunt:
- Folosirea pe termen lung a unor medicamente, cum ar fi antiinflamatoarele steroidiene (corticosteroizii) în doze mari
- Factori ereditari
- Malabsorbția, care se poate manifesta în cazul bolii celiace sau al bolii Crohn
- Poliartrita reumatoidă
- Disfuncții hormonale: hipogonadism (reduceri ale nivelului de estrogen sau testosteron), hipertiroidie, sindrom Cushing, hiperparatiroidie
- Perioade lungi de inactivitate sau de imobilizare
- Tulburări ale alimentației (bulimia sau anorexia)
- Marii fumători și băutori
- În cazul femeilor mai pot fi câteva cauze specifice, ca înlăturarea chirurgicală a ovarelor mai devreme de 45 de ani sau amenoreea mai lungă de 6 luni, care poate apărea în cazul tinerelor care exagerează cu dietele sau cu exercițiile fizice
Pericolul fracturilor
De obicei, osteoporoza nu este dureroasă, până când apar fracturile. Cele mai frecvente fracturi sunt cele de la nivelul șoldurilor și al încheieturii mâinilor.
Alte localizări ale rupturilor osoase sunt:
- Coastele
- Brațele,
- Pelvisul
- Coloana vertebrală
Uneori se poate întâmpla ca un simplu strănut, sau tusea, să producă o fractură de coaste sau de corpi vertebrali!
Unii bătrâni cu osteoporoză dezvoltă o postură caracteristică, aplecați în față, ca urmare a fracturilor vertebrale, care astfel nu mai pot suporta greutatea corpului.
Cum aflăm dacă avem osteoporoză
Diagnosticul de osteoporoză se bazează pe o investigație relativ simplu și rapid de efectuat, lipsită de riscuri, numită osteodensitometrie DEXA. Prin această metodă se măsoară densitatea osoasă, care este apoi comparată cu densitatea osoasă a unui adult tânăr și sănătos. Diferența este calculată ca o deviație standard (DS) și se numește scor T. Un scor T :
- Peste -1 DS este normal
- Între -1 și -2,5 DS semnifică o scădere a densității osoase (osteopenie)
- Sub -2,5 DS este definită osteoporoza
Metode de tratament
Decizia privind tratamentul pentru osteoporoză ține de o serie de factori, care includ vârsta, sexul, riscul de fracturi.
Este foarte important să se mențină un nivel suficient de calciu și vitamina D.
Medicamentele folosite pentru tratarea osteoporozei sunt diverse, dar prescrierea lor trebuie făcută de către medicul de specialitate, după o evaluare atentă:
- Bifosfonați, care încetinesc rata de resorbție osoasă (alendronat, etidronat, risedronat, ibandronat, acid zolendronic)
- Ranelat de stronțiu, care pare să aibă efect atât pe celulele de resorbție osoasă, cât și pe cele care formează os nou
- Modulatori selectivi ai receptorilor estrogenici, care au un efect similar pe os cu cel al estrogenului (raloxifene)
- Hormoni paratiroidieni (teriparatid), reglează cantitatea de calciu din oase
- Terapia de substituție hormonală, în special pentru femeile cu menopauză precoce, menține densitatea osoasă.
