Exim Bank

the GROUP

Borsec

Samsung

Carrefour

Deichmann

Dedeman

Metro

Auchan

 

Cotnari

ComputerLand

Sony

Arctic

Dacia

Rompetrol

Penny

Selgros

POLITICĂ: Senatul discută acordarea pensiilor de urmaș pentru copiii cadrelor medicale care mor de coronavirus / POLITICĂ: Proiect de acordare a tichetelor de masă în perioada șomajului tehnic / CORONAVIRUS: 344 de cazuri noi, 4.761 în total / Numărul deceselor: 209 / 

Breaking News:
 

George Motoi / „Sub masca actorului”, expoziție de fotografie la TNB

La Teatrul Național București va avea loc miercuri, 4 martie, de la ora 18.00, în foaierul Media (aripa dinspre strada Tudor Arghezi)  un evenimentul dedicat comemorării actorului George Motoi.

Evenimentul continuă seria evocărilor unor personalități ale teatrului românesc, serie începută în luna ianuariecu evenimentul dedicat actorului Marin Moraru, ”Suntem ce sunt amintirile noastre”.

Iată precizările TNB:

De această dată, „Sub masca actorului”, se vor reuni colegi, admiratori, spectatori care l-au aplaudat, odinioară, pe George Motoi, dedicându-i o seară în care amintirile vor fi susținute  de o expoziție de fotografii reprezentative din cariera actorului.  Evenimentul va fi moderat de criticul de teatru Doina Papp.

Expoziția rămâne deschisă până la sfârșitul lunii martie. Intrarea liberă.

George Motoi s-a născut în iarna anului 1936, în Caliacra. La scurt timp după, Cadrilaterul a fost cedat Bulgariei, iar tatăl lui, șef de post de jandarmi a fost transferat alături de familie într-o comună din Bărăgan, foarte aproape de Brăila. Tatăl și-ar fi dorit pentru fiul său o carieră militară. Mama lui era casnică și foarte credincioasă. Mergea des la biserică. Micul George ajunge să spună rugăciuni și să cânte în corul bisericii. Mai târziu avea să descopere serbările de școală și să le transforme în adevărate spectacole ale micul său univers. „Eu n-am fost călăuzit decât cu ideea să-l satisfac pe acest martor fără de care profesia mea este inutilă: publicul. Eu, fără public, nu exist.”

În 1954 începe studiile la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa prof. Irina Răchițeanu. Este repartizat apoi la Piatra-Neamț unde, în 1959, înființează ceea ce numim azi, Teatrul Tineretului. A fost directorul Teatrului ”Maria Filotti” din Brăila, în perioada 1991-1995. A jucat la Teatrul din Bacău, la Teatrul Național din Cluj (unde se remarcă în interpretarea rolului Caligula, din piesa cu același nume de Albert Camus, sub bagheta regizorală a lui Vlad Mugur). Radu Beligan, director al Teatrul Național „I. L. Caragiale” din București îl aduce în capitală și, din 1972 și până în 2007, a putut fi văzut pe scena în spectacole precum „Danton” (1974), „Richard al III-lea” (1976), „Vlaicu Vodă” (1982), „Zbor deasupra unui cuib de cuci” (1983), „Jocul ielelor” (1986), „Numele trandafirului” (1998), „Dulcea mea doamnă, Eminul meu iubit” – adaptare și regie proprie (2002), „Patimile Sfântului Tommaso d’Aquino” (2005) sau „Sâmbătă, duminică, luni” (2006).

Cariera sa cinematografică numără cel puțin 45 de roluri principale. A apărut în zeci de spectacole de televiziune și a regizat numeroase piese de teatru. A scris ”Sub masca actorului”, Editura Orion, 2006 și ”Noi versiuni scenice după vechi piese de teatru”, Editura Coresi, 2010, publicat în 2 volume. În 2015 a primit Premiul pentru Publicistică al Asociației Criticilor de film.

George Motoi, personalitate aparte a culturii teatrale și cinematografice românești a fost distins de către autorități cu Medalia Muncii, Medalia „Meritul Cultural” și Ordinul „Meritul Cultural clasa a III-a”. De asemenea, este cetățean de onoare al orașului Brăila.

Spunea despre sine că are o imensă calitate, aceea de a uita toate textele și de a face loc celor noi. Un actor versatil care a știut să treacă testul timpului și cum să supraviețuiască obsesiilor artistice. „Nu cred să fie o altă obsesie mai firească, mai adevărată pentru un artist decât aceea de a te știi util și de a spera sau mai ales de a crede că ai avea capacitatea și tu de a răspunde acestei nevoie de util. Cel puțin asta este frământarea mea și nu aceea de a urmări o anumită carieră, anumite locuri, anumiți regizori ”.   

9 Shares