Mari spectacole @ODEON: „Mincinosul”

Teatrul Odeon continuă seria Marilor Spectacole @ODEON difuzate online, săptămânal, oferind joi, 7 mai, ora 18:00, „Mincinosul” de Carlo Goldoni, regia Vlad Mugur, cu Horațiu Mălăele în rol principal (data premierei: 11 octombrie 1991 ⎪ durată: 1h 57’).

Spectacolul va fi transmis prin live streaming pe Facebook și va fi disponibil online pe canalul de YouTube până la ora 24:00. 

„Teatrul nu e viaţă. Viaţa e o enciclopedie teatrală”, mărturisea regizorul de teatru Vlad Mugur, cel născut pe 22 iunie 1927, într-o familie de artişti şi intelectuali renumită.

Mama, Luisa Grigoriu şi tatăl, Val Mugur au fost cununaţi de Prinţul Carol şi de Regina Elena, iar el a fost creştinat de Regele Mihai şi Regina Elena. Ambii bunici au contribuit la construcţia patrimonului cultural al României, Constantin Grigoriu, bunicul dinspre mama, a înfiinţat Opereta Româna, iar Gheorghe Demetrescu Mugur, bunicul după tată, a fost profesorul Regelui Carol al II-lea, directorul Fundaţiilor Regale şi al Radiodifuziunii Române.

Tatăl, Val Mugur, a fost cunoscut director de scenă şi avocat, prieten cu cei mai mulţi dramaturgi din perioada interbelică şi iniţiatorul teatrului radiofonic.

Vlad Mugur a fost primul profesor care a făcut din clasa sa o trupă, mutând, după absolvirea Institutului, întreaga „Promoţie de Aur”, cum îi plăcea să-i spună, la Teatrul Naţional din Craiova: Amza Pellea, Gheorghe Cozorici, Victor Rebengiuc, Sanda Toma, Gina Patrichi, Silvia Popovici, Anca Vereşti, George Constantin, Constantin Rauţchi, Dumitru Rucareanu, unde a creat „Tragedia optimistă“ de Vsevolod Vişnevski şi „Hamlet” de Shakespeare (cu Cozorici în rolul titular).

După Revoluţie, Vlad Mugur se întoarce cu mari speranțe în România, iar Andrei Pleşu, ministru al Culturii, îl numeşte director la Teatrul Giulești, căruia îi schimbă numele în ODEON:

„Este scena şi clădirea pe care am iubit-o.
În primul rând pentru că a fost teatrul în care eu am învăţat teatru.
Am stat în sală ca asistent sau ca elev la toată pleiada de artişti, care erau şi în casa noastră şi pe scenă. Toate succesele mari dinainte să plec din ţară, le-am avut în acest teatru, fie că erau montate acolo, fie că erau în turneul de la Craiova sau Cluj.
Odeonul are farmec.
Am acceptat să fiu director numai pentru acea clădire.
Şi pentru amintire”.

Pe 11 octombrie 1991 – după ce în luna mai 1990, regizorul avusese premiera cu aceeaşi piesă la teatrul din Münster, Germania – are loc premiera primului său Goldoni din România, „Mincinosul”, cu Horaţiu Mălăele în Lelio Bisognosi, primul și singurul spectacol montat de Vlad Mugur pe perioada directoratului său, de altfel, foarte scurt, cu o trupă de tineri actori angajată chiar de el.

Actorul Marius Stănescu era încă student când a fost distribuit în „Mincinosul” și a debutat pe scena Teatrului Odeon.

„Un fir secret leagă parcă această creație proaspătă a maestrului de acelea anterioare plecării din țară în care natura sa creativă își găsise forma. Nostalgic după luminile sudului (trăise în ultima vreme în Germania) și spiritul jocului transmis teatrului de comedienii Italiei, Vlad Mugur îl redescoperă pe Goldoni. Asemeni altor confrați iluștri ai săi, ca Strehler de pildă, face din lumea aparent veselă și fără griji a comediilor acestuia una melancolică, simbol al bolilor ce rod pe dedesubt lumea de azi precum apele care făceau să sângereze pereții mugegăiți ai Veneției” – Doina Papp, în „O poveste cu Horațiu”, cap. „Mincinosul și întâlnirea cu Vlad Mugur”

„Caracterul profund coral al teatrului lui Goldoni este pus în evidenţă, cu o precizie uluitoare, de către Vlad Mugur, un teatru în care fiecare personaj, chiar şi cel cu apariţia cea mai scurtă, este dotat cu un caracter bine conturat şi participă activ la acţiune; este vorba de o compoziţie concertantă pe care regizorul Vlad Mugur a înţeles-o perfect şi i-a dat conţinut scenic” – Crenguța Manea, în „Carnavalul măștilor în teatrul lui Vlad Mugur”

Spectacolul „Mincinosul” a luat parte la festivitățile premergătoare bicenterului Goldoni și s-a jucat în 1992 la Veneția, la Teatro Goldoni și la Florența în 1993, în cadrul Festivalului Goldoni, în curtea Palatului Pitti. Un alt teatru din România revenea, după 1989, la întâlniri europene importante, grație lui Vlad Mugur, iar presa teatrală din Peninsulă se exprimă elogios :

„Un spectacol de un dinamism extraordinar, mai apropiat de commedia dell’arte decât de tradiția goldoniană, așa cum ne-o imaginăm. Cu toate acestea, o creație uimitoare. Nu avem suficiente cuvinte să lăudăm regizorul care ne-a produs o asemenea revelație. Interpreții sunt admirabili, sub direcția unui artist care a pus în armonie diferite niveluri ale spectacolului, prin simboluri savuroase, susținute de o anumită ironie” – Piero Zamato, „L’ Adige de trentto”, 6 mai 1992

„Vlad Mugur, regizorul care a și adaptat textul, și-a propus să îl transforme într-o manieră singulară, sub semnul avangardei. Astfel, Lelio nu mai este un mincinos obișnuit, ci o ființă fantezistă care își afirmă dreptul la imaginație, într-un mod nedemn. (…) În concluzie, un joc parodic, în ceea ce privește tradiția, un joc de mare vedetă a lui Horațiu Mălăele, înconjurat de o trupă de actori perfect sincronizați. Aplauzele nu au întârziat să apară” – G.A. Cibotto, „Gazettino di Venezia”, 6 mai 1992

„Mincinosul”
de Carlo Goldoni

Regia artistică: Vlad Mugur
Scenografia: Lia Manțoc

Lelio – Horațiu Mălăele⎪Pantalone – Virgil Andriescu⎪Dottore – Mircea Andreescu⎪Arlechino – Florin Zamfirescu⎪Pulcinella – Ionel Mihăilescu⎪Ottavio – Marian Ghenea⎪Florindo – Marius Stănescu⎪Regizorul tehnic, Comisarul, Vizitiul – Mircea Constantinescu⎪Rosaura – Diana Gheorghian⎪Beatrice – Simona Gălbenuşe⎪Colombina – Camelia Maxim⎪Cântăreaţa – Mirela Dumitru