Costul transportului rutier reprezintă, în medie, aproximativ 2,6% din prețul produselor comercializate în România, conformunei analize realizate de UNTRR. Acest nivel confirmă faptul că impactul transportului în structura de cost este limitat și nu poate explica majorările semnificative observate în retail, se arată într-un comunicat transmis redacției.
Chiar și în scenariul unei creșteri accentuate a prețului carburanților, efectul asupra prețului final rămâne moderat. O majorare de 25% a prețului motorinei generează o creștere de aproximativ 10% a costurilor de transport, ceea ce se traduce într-un impact marginal asupra valorii produselor la raft.
Datele detaliate arată că, în funcție de categorie, ponderea transportului în prețul final variază între aproximativ 0,3% și 3,7%, în cele mai multe cazuri situându-se sub 1%. Chiar și în scenariile cele mai ridicate, influența transportului rămâne limitată în raport cu alte componente de cost.
Un exemplu concret este cel al apei minerale. Pentru un transport complet de aproximativ 15.000 de sticle de 1,5 litri, pe o distanță de 400 km, costul mediu al transportului este de circa 0,16 lei per sticlă. Raportat la un preț mediu de 3,99 lei, rezultă o pondere de aproximativ 4% din prețul final.
În acest context, creșterile de preț care depășesc aceste niveluri nu pot fi atribuite transportului rutier, chiar dacă acesta este frecvent invocat în perioadele de volatilitate a prețurilor la carburanți.
Operatorii de transport resimt direct presiunile generate de creșterea costurilor operaționale, însă aceste creșteri nu sunt transferate integral și imediat către clienți. În numeroase situații, beneficiarii serviciilor de transport nu acceptă ajustări de tarif, în timp ce prețurile finale ale produselor continuă să crească.
Potrivit Diesel Index lansat de UNTRR, pe baza datelor furnizate de Comisia Europeană (prin intermediul Weekly Oil Bulletin, EUR-27), vârful prețului la motorină a fost atins în ultima săptămână a lunii martie, nivelul fiind cu 38,03% peste cel din prima săptămână a anului.
Astfel, pentru a acoperi exclusiv majorarea costurilor cu carburantul și pentru a-și menține marjele de profit (deja aflate la un nivel minim sustenabil) la nivelul anterior, operatorii de transport ar fi trebuit să ajusteze tarifele cu aproximativ 15,2% într-un interval foarte scurt.
În practică, însă, astfel de ajustări nu au fost aplicate la scară largă, ceea ce confirmă că presiunea costurilor este absorbită în mare parte de transportatori, fără a fi transferată integral în prețul final al produselor.
Această discrepanță pune presiune asupra transportatorilor, care operează deja cu marje reduse. În lipsa unei corelări între costuri și tarife, creșterea abruptă a cheltuielilor poate conduce, pe termen mediu și lung, la dificultăți financiare și chiar la ieșirea din piață a unor operatori.
Analiza UNTRR subliniază, astfel, că transportul rutier nu poate fi considerat un factor determinant al scumpirilor din retail, iar explicațiile privind creșterea prețurilor trebuie căutate în ansamblul lanțului de costuri – de la producție și energie, până la distribuție și comercializare.
