Amendamentele lui Șerban Nicolae privind art. 96 alin.(3)-(5) şi (8) au încălcat Constituția!
La o săptămână de la declararea ca fiind neconstituționale 4 modificări operate de Parlament în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească, magistrații Curții constituționale (CCR) au decis, marți, că și Legea 303/2004 privind Statutul magistraților a suferit câteva modificări de articole care încalcă legea fundamentală.
Astfel, CCR retrimite Parlamentului și cea de a doua lege a Justiției atacată la de ÎCCJ și PNL.
Decizia pe Legea 317/2004 privind organizarea și funcționarea CSM a fost amânată pentru o ședință viitoare a CCR.
UPDATE: Iată comunicatul integral al CCR:
“În ziua de 30 ianuarie 2018, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.a) teza întâi din Constituţie şi al art.11 alin.(1) lit.A.a) şi art.15 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost sesizat, în cadrul controlului anterior promulgării, cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, obiecţii formulate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite şi, respectiv, de un număr de 56 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.
În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi în privinţa art.I pct. 7 [cu referire la art.5 alin.(1) teza penultimă şi ultimă], pct.12 [cu referire la art.9 alin.(3)], pct.44, pct.53 [cu referire la art.39 alin.(3) şi (5)], pct.54 [cu referire la art.40 alin.(4)], pct.87 [cu referire la art.53 alin.(1), (2), (7), (8), (9) teza întâi şi (10)], pct.88 [cu referire la art.54 alin.(3)], pct.97 [cu referire la art.58 alin.(1) sintagma „precum şi la instituţii ale Uniunii Europene sau organizaţii internaţionale, la solicitarea Ministerului justiţiei”], pct.112 [cu referire la art.622], pct.160 [cu referire la art.100 alin.(1) lit.d1)], pct.161 [cu referire la art.100 alin.(2)], precum şi a legii, în ansamblul său, şi cu unanimitate de voturi în privinţa celorlalte texte legale, a statuat următoarele:
1. A respins, ca inadmisibilă, obiecţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art.I pct.77 [cu referire la art.52 alin.(3)], pct.108 [cu referire la art.62 alin.(12) şi (13)] şi pct.112 [cu referire la art.623] din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
2. A respins, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată şi a constatat că dispoziţiile art.I pct.2 [cu referire la art.2 alin.(3) teza a 3-a], pct.9 [cu referire la art.7 alin.(5) teza finală], pct.12 [cu referire la art.9 alin.(3)], pct.44, pct.53 [cu referire la art.39 alin.(3) şi (5)], pct.54 [cu referire la art.40 alin.(4)], pct.69 [cu referire la art.49 alin.(1)], pct.87 [cu referire la art.53 alin.(9) teza întâi şi (10)], pct.88 [cu referire la art.54 alin.(3)], pct.156 [cu referire la art.96 alin.(1), (2), (6), (7), (8) teza a doua, alin.(9) şi (10)], pct.160 [cu referire la art.100 alin.(1) lit.d1)] şi pct.161 [cu referire la art.100 alin.(2)] din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi legea, în ansamblul său, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
3. A admis obiecţia de neconstituţionalitate formulată şi a constatat că dispoziţiile art.I pct.7 [cu referire la art.5 alin.(1) tezele penultimă şi ultimă şi alin.(2) teza a doua], pct.9 [cu referire la art.7 alin.(5) sintagmele „comisiile speciale parlamentare pentru controlul activităţilor serviciilor de informaţii” şi „informare conform㔺i alin.(7) sintagma „precum şi procedurile judiciare”], pct.87 [cu referire la art.53 alin.(1), (2), (7) şi (8)], pct.97 [cu referire la art.58 alin.(1) sintagmele „ori la alte autorităţi publice, în orice funcţii, inclusiv cele de demnitate publică numite” şi „precum şi la instituţii ale Uniunii Europene sau organizaţii internaţionale, la solicitarea Ministerului justiţiei”], pct.109 [cu referire la art.62 alin.(3) sintagma „nu îi sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute la art.5 şi art.8” prin raportare la art.62 alin.(13)”], pct.112 [cu referire la art.622 şi art.624], pct.134 [cu referire la art.73 alin.(2)], pct.143 [cu referire la art.82 alin.(2) sintagma „funcţia de ministru al justiţiei”], pct.144 [cu referire la art.82 alin.(21) şi (22)], pct.146 [cu referire la art.82 alin.(51) şi (52)], pct.153 [cu referire la art.851 sintagma „funcţia de ministru al justiţiei”], pct.156 [cu referire la art.96 alin.(3)-(5) şi (8) teza întâi], pct.157 [cu referire la art.99 lit.r)] şi pct.163 [cu referire la art.109 alin.(1) teza întâi şi art.114] din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor sunt neconstituţionale.
Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului”.
Anunțul a fost făcut de Valer Dorneanu, președintele CCR, urmând ca precizările să vină într-un comunicat de presă.
Dorneanu se plânge că a fost “o ședință maratonică, mai precis cât două maratoane”
Dorneanu a spus că au fost admise obiecţii care vizau mai ales răspunderea magistraţilor:
“După o şedinţă maratonică, mai exact care a durat cam cât două maratoane, am reuşit să ne pronunţăm cu privire la Legea referitoare la Statutul magistraţilor. Soluţiile au fost de respingere ca inadmisibile a unor texte, care se referă la nemotivarea criticilor. Am admis o serie de critici care vizează critici intrinseci privitoare la mai multe texte din cuprinsul legi. Unele dintre aceste critici care vizau mai ales răspunderea magistraţilor au fost admise. Au fost admise (aceste critici – n.r.) şi am cerut redefinirea erorii judiciare, a relei credinţe şi a gravei neglijenţe. Pentru altă serie de texte am respins ca neîntemeiate criticile”.
Despre soluţia CCR referitoare la criticile PNL privind competenţa preşedintelui de numire a procurorilor, Dorneanu a spus că „unele au fost respinse ca nemotivate, iar altele au fost admise – şi ele privesc mai buna definire a împărţirii atribuţiilor între CSM şi preşedintele României. (…) Cu privire la preşedinte, veţi găsi acolo în ce situaţii s-a respins. În multe situaţii s-a admis, pentru că nu au fost corelate soluţiile între precizările care există cu privire la aceste lucru în atribuţiile CSM-ului şi în restul prevederilor legale”.
Dorneanu a spus că urmează să se redacteze şi o opinie separată, iar apoi legea se va retrimite Parlamentului pentru punere în acord cu deciziile CCR.
“Pe admiteri – majoritatea au fost cu unanimitate, exceptând câteva unde se vor redacta opinii concurente, deci şi acelea au fost de acord, iar la respingeri acolo a fost cu majoritate”, a explicat votul şeful Curţii.
Amendamentele lui Șerban Nicolae
Criticile privind eroarea judiciară, admise de CCR, se referă la amendamentele lui Şerban Nicolae la articolul 96, depuse în plenul Senatului şi votate în aceeași ședință din 19 decembrie:
“(2) Eroarea judiciară atrage răspunderea judecătorilor şi procurorilor doar în ipoteza în care şi-au exercitat funcţia cu rea credinţă sau gravă neglijenţă
(3)Există eroare judiciară atunci când, în înfăptuirea actului de justiţie se determină o desfăşurare greşită a unei proceduri judiciare şi prin această se produce o vătămare a drepturilor ori intereselor legimite ale unei persoane.
(4) Există rea credinţă atunci când judecatorul sau procurorul în exercitarea funcţiei, cu ştiinţă, prin încălcarea Convenţiei pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale prevăzute de Constituţia României ori a normelor de drept material sau procesual a determinat o eroare judiciară.
(5) Există gravă neglijenţă atunci când judecătorul sau procurorul în exercitarea funcţiei din culpă nesocoteşte normele de drept material ori procesual, determinând o eroare judiciară.
(6) Nu este îndreptăţită la repararea pagubei persoana care, în cursul procesului, a contribuit în orice mod la săvârşirea erorii judiciare de către judecător sau procuror.
(7) Pentru repararea prejudiciului produs printr-o eroare judiciară persoana vătămată se poate îndrepta cu acţiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, în condiţiile legii, la tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau sediul după caz. Plata de către stat a sumelor datorate cu titlu de despăgubire se efectuează în termen de maxim 1 an de la data comunicarii horatarii judecătoreşti definitive.
(8) După ce prejudiciul cauzat de o eroare judiciară a fost acoperit de stat, Ministerul Finanţelor Publice se întoarce în mod obligatoriu pe cale judiciară împotriva judecătorului sau procurorului care a determinat eroarea judiciară. Competenţa de judecată, în primă instanţă, revine Curţii de Apel Bucureşti, dispoziţiile Codului de procedură civilă fiind pe deplin aplicabile.
(9) Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune al statului prevăzut la alin 8 este de un an, de la data când a fost achitat integral prejudiciul.
(10) CSM poate stabili condiţii, termene şi proceduri pentru asigurarea profesională obligatorie a judecătorilor şi procurorilor. Asigurarea obligatorie nu poate să întârzie, să diminueze sau să înlăture răspunderea pentru eroarea judiciară determinată de rea-credinţa sau gravă neglijenţă”.
Sesizările ÎCCJ, profesioniste
În sesizările privind modificările aduse de Parlament Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, ÎCCJ consideră că se încalcă 14 prevederi constituţionale.
„Din totalul de 133 de judecători în funcţie, au fost prezenţi 89 de judecători. În urma dezbaterilor, deliberând, Secţiile Unite au hotărât să fie sesizată Curtea Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, având în vedere încălcarea următoarelor dispoziţii din Constituţia României: art. 1 alin. 4 privind separaţia puterilor în stat, art. 1 alin. 5 în ceea ce priveşte claritatea şi previzibilitatea legii, art. 16 alin. 1 privind egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art.21 privind liberul acces la justiţie, art. 40 privind dreptul la muncă, art. 52 în ceea ce priveşte răspunderea magistraţilor, art. 53 în ceea ce priveşte proporţionalitatea măsurii de restrângere a exerciţiului unor drepturi şi libertăţi, art. 124 privind înfăptuiea justiţiei, art. 125 privind statutul judecătorilor, art. 26 privind instanţele judecătoreşti, art 129 privind folosirea căilor de atac şi art 133 şi art. 134 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi art. 147 (…) privind obligativitatea deciziilor Curţii Constituţionale”, se menţionează în hotărârea ÎCCJ.
A doua zi după ce a atacat la CCR modificările aduse Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor, ÎCCJ a depus o nouă sesizare, referitoare la modificările legii 317, privind Consiliul Superior al Magistraturii.
Sesizările PNL, de formă
În sesizarea depusă de PNL la Legea 303/2004 privind statutul magistraţilor este criticat faptul că legea a fost adoptată cu încălcarea principiului autonomiei Camerelor Parlamentului, principiul bicameralismului, dreptul de iniţativa legislativă, regulamentele parlamentare, dispoziţiile referitoare la interzicerea paralelismului şi normele de tehnică legislativă.
În privinţa modificărilor aduse Legii 317/2004 privind organizarea şi funcţionarea CSM, PNL critică existenţa unor vicii de neconstituţionalitate de natură a invalida proiectul de lege în ansamblul său, atât în raport cu modalitatea de adoptare, cât şi în raport cu reglementări contrare Constituţiei, care fac referire al procedura de alegere a conducerii CSM.
Este reclamată, totodată, încălcarea principiului autonomiei celor două Camere.
