Cristina Tarcea, preşedintele Instanței Supreme, a vorbit miercuri despre impostură, într-un un discurs-șaradă susținut la prezentarea bilanţului Ministerului Public pe anul 2018.
”Am avut un vis, urât ce-i drept, un vis în care m-am întâlnit cu impostorul. El nu se numea aşa în visul meu, se numea reformatorul. În visul meu, personalitatea era mult mai complexă, era vorba nu doar de impostori, era vorba de impostorul ticălos. Impostorul urăşte sincer oamenii corecţi, pentru că ei sunt oglinda în care-şi vede propria goliciune – cea spirituală şi de caracter. (…) Ce era impostorul din visul meu? Era cel care luptă pentru dreptate, pentru dreptatea lui, crezând întotdeauna că dreptatea lui este dreptatea socială. El nu o să plece niciodată privirea asupra celui călcat în picioare în numele luptei pentru dreptatea lui. Chiar dacă cel călcat în picioare nu este doar un om. Poate un sistem sau poate mai mult decât un sistem”, a arătat Tarcea.
În opinia şefei ÎCCJ, impostorul este cel care crede în libertatea de exprimare, dar ”în libertatea lui de exprimare”, este cel care întotdeauna poartă asupra sa dubla măsură.
”Ce mai este impostorul? Este cel care crede în libertatea de exprimare. În libertatea lui de exprimare, normal. Eşti perfect dacă te încadrezi în limitele acestei libertăţi de exprimare. Dar trebuie să fii anihilat, dacă le depăşeşti. Uneori, el este generos. Ai voie să depăşeşti aceste limite, dar nu va rata nicio ocazie să plăteşti scump această îngăduinţă. Ce mai este impostorul din visul meu? Este cel care întotdeauna poartă asupra sa dubla măsură. Principiile sunt foarte perfecte când corespund intereselor lui, dar acelaşi principiu nu mai funcţionează când este vorba de interesele noastre. Impostorul mai are şi o abilitate nebănuită de a linguşi şi de a oferta”, a menţionat Cristina Tarcea.
Preşedinta Înaltei Curţi a avertizat asupra ”impostorului ajuns într-o poziţie importantă”:
”Să te ferească Dumnezeu ca impostorul să ajungă într-o poziţie importantă. Nimeni (…) nu a făcut niciodată nimic. Nu s-a întâmplat nimic până nu a marcat el locul şi timpul. Şi totul începe de atunci. De la momentul El. Impostorul solitar din visul meu nu ar fi fost chiar atât de periculos dacă nu ar fi purtat cu el vocaţia impostorului păianjen. Acela care îşi ţese din timp pânza de mătase, în care îşi depune cu mare grijă ouăle, din care vor ecloza la momentul potrivit figuri identice”.
“Desigur, visul meu nu are nicio legătură cu persoanele reale pe care le-am întâlnit de-a lungul carierei mele. Eu nu m-am întâlnit niciodată cu impostorul şi nu m-am lovit niciodată de impostură. Sau poate da? Şi nu ştiu eu. Este posibil. A fost doar un vis urât al nopţilor petrecute în vârful micului meu turn de fildeş, în care uneori mi s-a întâmplat să păşesc într-o bulă temporală şi să intru într-un alt timp şi spaţiu. Am vrut să vă împărtăşesc şi dvs acest vis, pentru că se întâmplă uneori ca visele, chiar şi cele mai urâte, să devină realitate. O realitate dominată de impostură, în care legea, morala, bunul simţ sunt ele însele o impostură”, și-a încheiat mesajul Cristina Tarcea.
