Marți, 1 august, a intrat în vigoare Ordonanța adoptată de Guvern în 20 iulie referitoare la obligațoia angajatorilor de a plăti contribuţiile pentru pensii şi sănătate (CAS și CASS) la nivelul salariului minim brut pentru toţi salariaţii, inclusiv pentru persoanele care au încheiate contracte de muncă part-time şi pentru cei cu plata în acord.
Măsura se aplică începând cu veniturile aferente lunii august 2017.
Noile reglementări au fost stabilite în condițiile în care, potrivit datelor statistice și studiilor efectuate în acest sens:
- există circa 1,1-1,2 milioane de contracte de muncă cu timp parţial;
- 370.000 salariaţi activi au un singur contract de muncă cu timp parţial;
- aproximativ 710.000 asiguraţi cu contracte de muncă cu timp parţial, au un venit mediu brut de 903 lei/lunar (decembrie 2016);
“O astfel de practică generează, de asemenea, inechități față de angajatorii care încheie contracte individuale de muncă cu timp normal și asigură salariul minim brut pe țară propriilor salariați”, a precizat Executivul.
de asemenea, “problematica este cu atât mai importantă cu cât în ultimii doi ani cu creştere economică ridicată, numărul locurilor de muncă cu timp parţial a crescut mai repede decât cele cu timp complet, respectiv cu 3,7% în medie pe an faţă de 2,1% în medie”.
Guvernul a subliniat și faptul că “că practica subsalarizării forţei de muncă iese în evidenţă şi prin faptul că în medie în fiecare lună circa 55.000 salariaţi sunt fără venituri declarate la Casa de Pensii, deci fără contribuţii care să se regăsească în pensiile viitoare”.
Consultantul fiscal Adrian Benţa a declarat, pentru Mediafax, că “probabil, în foarte multe cazuri timpul de muncă real este normă întreagă, iar taxele sunt achitate pentru timp parţial”.
Astfel, el consideră că “Ordonanţa privind calculul asigurărilor sociale pentru contractele de muncă cu timp parţial oscilează între măsura legitimă de combatere a evaziunii fiscale din zona gri de salarii şi efecte negative aduse angajatorilor corecţi”.
Acesta arată că, din punct de vedere normativ, ordonanţa modifică Codul fiscal din 01.08.2017, iar ca regulă generală, baza de calcul pentru asigurările sociale – pensii, pentru asigurările sociale de sănătate este venitul brut salarial realizat lunar de salariaţi.
“Prin excepţie de la această regulă, dacă venitul brut lunar este realizat printr-un contract de muncă cu timp parţial, iar venitul este mai mic decât salariul minim pe economie sau dacă venitul lunar este mai mic decât salariul minim pe economie, chiar dacă este în baza unui contract de muncă cu normă întreagă, baza de calcul pentru asigurările sociale – pensii şi sănătate, datorate de angajator se recalculează la nivelul salariului minim brut garantat în plată. Însă, se va ţine cont de zilele în care contractul a fost activ în respectiva lună”, explică Adrian Benţa.
Salariul net încasat de salariat nu scade, dar cresc cheltuielile angajatorului
Reţinerile pe ştatul de salarii datorate de salariat la contribuţia individuală la pensii, respectiv la contribuţia individuală la sănătate nu se modifică. Se majorează baza de calcul pentru contribuţia la pensii şi sănătate plătită de angajator. Practic, salariul net încasat de salariat nu scade, cresc doar cheltuielile angajatorului pentru aceste contracte cu timp parţial.
Fac excepţie cazurile în care salariatul se află într-una dintre următoarele situaţii:
– este elev sau student în vârstă de până la 26 ani;
– urmează o formă de ucenicie;
– este pensionar şi beneficiază de pensii din sistemul public de pensii;
– persoana fizică realizează venituri din salarii având mai multe contracte de muncă cu timp parţial sau întreg, iar valoarea cumulată a veniturilor din salarii depăşeşte salariul minim pe economie;
– persoanele cu dizabilităţi.
Guvernul a explicat, imediat după adoptarea OUG, motivele pentru care s-a luat acestă decizie:
”Social, măsura are rolul să protejeze aceste categorii de salariaţi asigurându-le dreptul la pensie şi la servicii medicale în sistemul public. Din punct de vedere economic, noile prevederi au scopul să limiteze situaţiile în care contractele de muncă cu timp parţial sunt încheiate pentru evitarea impozitării potrivit regulilor prevăzute pentru contractele individuale de muncă cu timp normal de lucru şi, implicit, să elimine inechităţile faţă de angajatorii care încheie contracte individuale de muncă cu timp normal şi asigură salariul minim brut pe ţară propriilor salariaţilor”.
