Peste jumătate dintre copiii români (55,1%) își doresc să plece din țară și să se stabilească peste granițe, în vreme ce o treime dintre aceștia și-ar dori să-și continue studiile în străinătate, relevă un studiu al Salvaţi Copiii prezentat, marţi, la Senat.
Printre principalele motive care i-ar determina pe copii să emigreze se numără oportunitățile legate de educație (26,3%) și nemulțumirea sau neîncrederea față de condițiile de viață din România (21,9%), arată datele unei anchete sociologice derulate de Organizația Salvați Copiii România.
Sentimentul de neîncredere că lucrurile se pot îmbunătăți este relevant și atunci când copiii admit că, în fața unei situații de abuz, doar puțin peste o treime se află în situația de a ști cui să ceară ajutorul și de a avea încredere în acea persoană sau instituție de referință.
Studiul sociologic „Cunoaşterea, importanţa şi respectarea drepturilor copilului în România” s-a desfăşurat pe un eşantion de 1.098 de copii, reprezentativ la nivel naţional, în perioada noiembrie-decembrie 2022, marja de eroare fiind de +/- 3% la un nivel de încredere de 95%.
Analizând nivelul de informare al copiilor cu privire la situaţiile de risc şi recunoaşterea unei situaţii de abuz, deşi cei mai mulţi dintre copii (65%) pot recunoaşte un abuz, doar 1 din 3 se află în situaţia de a şti cui să ceară ajutorul şi de a avea şi încredere în acea persoană sau instituţie de referinţă, relevă studiul.
„În ultimii 10 ani, procentul copiilor care admit că ştiu cui să ceară ajutorul într-o situaţie de risc a rămas constant în cazul exploatării prin muncă sau pentru producerea unor materiale cu conţinut sexual, dar a scăzut în cazul abuzului fizic (cu 4,7 puncte procentuale) şi în cazul abuzului sexual (cu 3,4 puncte procentuale); doar 1 copil din 3 are încredere că, dacă raportează un abuz, autoritatea competentă va rezolva situaţia”, se arată în studiu.
Analiza mai evidenţiază că toleranţa faţă de romi şi cei cu dizabilităţi fizice a crescut, dar a scăzut toleranţa faţă de colegii cu probleme de sănătate mintală, procentul elevilor care ar fi de acord să aibă un coleg de clasă cu probleme de sănătate mintală scăzând de la 36,6% la 31,9%.
„Faţă de 2013, procentul elevilor care ar fi de acord să aibă un coleg de clasă rom a crescut de la 48,7% la 61,8%, o creştere considerabilă este înregistrată şi pentru procentul elevilor care ar fi de acord să aibă un coleg de clasă cu dizabilitate fizică (de la 39,8% la 60,2%)”, se mai arată în analiza prezentată.
Cel mai ridicat nivel de toleranţă se manifestă faţă de copiii refugiaţi, urmaţi la mică diferenţă de copiii din sistemul de protecţie.
Studiul apreciază drept scăzut încă nivelul de acceptare înregistrat în ipoteza unui coleg cu HIV, deşi este mai mare decât cel înregistrat în 2013, când 39,8% din respondenţi ar fi acceptat un coleg de clasă aflat în această situaţie. În prezent, 60,2% dintre respondenţi ar accepta un coleg de clasă cu HIV.
Primele drepturi enumerate de 83% dintre elevi sunt dreptul la educaţie, la liberă exprimare şi la familie, 4% au menţionat două drepturi, 2% un singur drept, dar 11% nu au menţionat nici măcar un drept.
