Sâmbătă, 27 august, se împlinesc 25 de ani de la declararea independenței Republicii Moldova iar peste două zile, în 29 august, România și Republica Moldova celebrează 25 de ani de relații diplomatice.
În acest context aniversar, România reafirmă sprijinul său plenar pentru parcursul european al Republicii Moldova și pentru procesul de reforme democratice și de modernizare a statului, în consens cu așteptările cetățenilor moldoveni.
“Relația bilaterală privilegiată, fondată pe patrimoniul identitar comun, reconfirmă aspirațiile exprimate în urmă cu 25 de ani și consolidate prin Declarația Comună privind Instituirea unui Parteneriat Strategic între România și Republica Moldova pentru Integrarea Europeană a Republicii Moldova. Aceasta fixează prioritățile relației bilaterale, pornind de la obiectivul comun al reintegrării depline a Republicii Moldova în familia europeană”, precizază, într-un comunicat, Ministerul Afacerilor Externe MAE.
Premierul Dacian Cioloș a efectuat în urmă cu două zile o vizită oficială în R. moldova, unde s-a întâlnit cu omologul său, Pavel Filip, și cu președintele Nicolae Timofti.
Totodată, a avut loc o întâlnire în plen a delegațiilor Guvernelor României și Republicii Moldova.
Republica Moldova – istoric
Potrivit ”Micii Enciclopedii de istorie universală” (2002), teritoriul dintre Prut, Nistru și Marea Neagră a fost locuit încă din Antichitate de triburi geto-dacice (tirageți, carpi, britogali, costoboci). La vărsarea Nistrului (Tyras în Antichitate), coloniștii greci au fondat, în secolul al VI-lea î.Hr., orașul Tyras; cucerit de Burebista și înglobat vastului său regat (60/55 î.Hr.), Tyras a fost atașat, în secolele II-III d.Hr., provinciei romane Moesia Inferior, în oraș fiind staționate, potrivit inscripțiilor, unități ale Legiunilor I Italica, a V-a Macedonica și a XI-a Claudia; sub numele de Maurocastron, apoi Cetatea Albă, Tyras a fost unul dintre rarele orașe antice de pe litoralul Mării Negre, care au înflorit și în Evul Mediu.
Imperiul Roman și-a instituit dominația în sudul Basarabiei de azi, în secolele II-IV d.Hr., având astfel acces la stepele nord-pontice și la Regatul Bosporan din Crimeea, aflat în secolele I-III în sfera de influență romană. În mileniul I d.Hr., teritoriul Moldovei a fost străbătut succesiv de popoarele migratoare, în drumul lor spre apus: sarmați, goți, huni, gepizi, avari, slavi, bulgari, maghiari, pecenegi, cumani ș.a. În 1241, a avut loc marea invazie tătară, când regiunea a trecut sub controlul politic al Hanului Hoardei de Aur.
Principatul Moldovei, întemeiat la jumătatea secolului al XIV-lea, a inclus între hotarele sale teritoriul situat între Nistru, Prut, Dunăre și Marea Neagră. Frontiera răsăriteană a Moldovei a fost fortificată în secolele XIV-XV cu cetăți puternice, precum: Hotin, Soroca, Orhei, Tighina, Cetatea Albă ș.a.
În 1484, au fost ocupate de Imperiul Otoman cetățile Chilia și Cetatea Albă, transformând, în 1538, la sfârșitul primei domnii a lui Petru Rareș, Tighina și sudul Basarabiei în raia turcească. Restul teritoriului a rămas, până în 1812, parte a Moldovei.
La 18/28 mai 1812, s-a semnat Pacea de la București, care a pus capăt războiului ruso-turc (1806-1812), în urma căreia teritoriul cuprins între Prut și Nistru, denumit Basarabia, parte a principatului Moldovei (45.600 kmp, cu o populație de cca 400.000 locuitori, în proporție de 86% români) era anexat Imperiului Țarist.
În urma Congresului de pace de la Paris (1856), Rusia, învinsă în Războiul Crimeii, a fost obligată să retrocedeze Principatului Moldovei, județele Cahul, Bolgrad și Ismail, situate în sudul Basarabiei, la nord și nord-est de gurile Dunării. În 1878, prin Congresul de la Berlin, Rusia țaristă a obținut reîncorporarea acestor trei județe la imperiu.
1917 – prăbușirea regimului țarist
În aprilie 1917, după prăbușirea regimului țarist, a luat ființă Partidul Național Moldovenesc, iar Congresul ostășesc de la Chișinău (23-27 oct. 1917) a proclamat autonomia teritorială și politică a Basarabiei și a luat inițiativa constituirii, din reprezentanți ai tuturor națiunilor, confesiunilor, asociațiilor profesionale și culturale, a unui parlament — Sfatul Țării. La 2 decembrie 1917, a fost proclamată Republica Democratică Moldovenească.
Întrunit la Chișinău, Sfatul Țării a votat, la 27 martie/9 aprilie 1918, unirea Basarabiei cu România, recunoscută prin Tratatul de la Paris, din 29 octombrie 1920, semnat de Marea Britanie, Franța, Italia și Japonia. Autoritățile sovietice, care nu recunoscuseră unirea Basarabiei cu România, au creat, în 1924, în stânga Nistrului, RSS Autonomă Moldovenească, în componența RSS Ucrainene, în speranța înglobării Basarabiei în această nouă unitate teritorială.
În 23 august 1939, s-a încheiat, la Moscova, Pactul Ribbentrop-Molotov, iar în virtutea punctului 3 al protocolului adițional secret, URSS a adresat României notele ultimative din 26 și 27 iunie 1940, ocupând cu forța armelor, la 28 iunie 1940, Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța.
2 august 1940
La 2 august 1940, a fost proclamată, prin hotărârea Sovietului Suprem al URSS, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, republică unională în cadrul Uniunii sovietice. Nordul Bucovinei, Ținutul Herței și județele Hotin (nordul Basarabiei), Ismail și Cetatea Albă (sudul Basarabiei) au fost trecute în componența Ucrainei.
Basarabia a fost reintegrată în hotarele României între iulie 1941 (România a intrat alături de Germania în al Doilea Război Mondial) și august 1944 (când România, la 23 august, a întors armele împotriva trupelor naziste), când a fost din nou ocupată de trupele sovietice și anexată URSS.
Tratatul de pace de la Paris 1947
Tratatul de pace de la Paris (1947) a consfințit frontierele de stat de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, frontiera sovieto-română rămânând cea existentă la 1 ianuarie 1941.
În noile condiții istorice create după 1985 de politica de glasnost, s-a constituit, în 1986, pentru susținerea restructurării, Mișcarea Democratică din Moldova, devenită ulterior Frontul Popular din Moldova.
Acesta a organizat, la 27 august 1989, o mare adunare națională, care a impus, la 31 august 1989, adoptarea limbii române ca limbă de stat și revenirea la alfabetul latin.
Limba română
La 5 decembrie 2013, Curtea Constituțională de la Chișinău a stabilit că limba oficială a Republicii Moldova este “limba română, nu limba moldovenească în baza grafiei latine”, conferind statut de normă constituțională Declarației de Independență a țării, adoptată în august 1991. Limba română se utilizează în toate sferele vieții politice, economice, sociale și culturale, inclusiv în instituțiile de stat și ale administrației publice centrale și locale.
La 23 iunie 1990, Parlamentul de la Chișinău a adoptat Declarația Suveranității RSS Moldova. La 23 mai 1991, a avut loc adoptarea noii denumiri a statului — Republica Moldova, iar la 27 august 1991, a avut loc Proclamarea independenței de stat a Republicii Moldova. În aceeași zi, România a recunoscut independența noului stat.
