Guvernul PNL-PSD-UDMR condus de Nicolae Ciucă a aprobat, în ședința de miercuri, pachetul de proiecte privind modificarea legilor Justiției.

Proiectele de lege vor fi transmise Parlamentului, pentru adoptare în sesiunea de toamnă. (Vezi prociectele la finalul articolului)

Premierul Nicolae Ciucă a declarat, la începutul ședinței Executivului, că acesta este un obiectiv pe care PNL (acum în coaliție cu PSD și UDMR, care au „mutilat” Legile Justiției în anul 2018, în „era” Dragnea, cu „defunctul” ALDE condus de penalul Călin Popescu Tăriceanu, primul care l-a instalat pe Cătălin Predoiu ministru al Justiției, în Guvernul PNL din 2007) și l-a asumat prin PNRR și MCV.

„Este un demers care s-a derulat pe parcursul ultimelor luni şi s-a concretizat într-o activitate cât se poate de consistentă. Ştim cu toţii dezbaterile din ultimii ani care au generat opinii critice sau favorabile. Cred că modul în care s-a derulat elaborarea acestui pachet de legi reprezintă un exemplu de maturitate şi responsabilitate pentru toate instituţiile implicate. (…)  Cel important de subliniat cred că este faptul că, practic, prin aceste legi nu facem nimic altceva decât să asigurăm consolidarea independenţei Justiţiei şi, bineînţeles, garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor români”, a declarat Ciucă.

Premierul a lăudat „efortul făcut la nivelul Ministerului Justiţiei şi al celorlalte instituţii din sistem – CSM, ICCJ, PICCJ, DNA, DIICOT, implicate în elaborarea proiectelor legilor Justiţiei, precum şi al asociaţiilor de magistraţi”.

Ciucă şi-a exprimat „convingerea” că, odată finalizat demersul privind legile Justiţiei – adoptarea în Parlament a legilor Justiției -, „reușim să ieșim de sub mecanismul de control și verificare, și, de asemenea, să putem să facilităm decizia pe care toți românii o așteaptă de atât de mult timp, decizia integrării în Spațiul Schengen”.

Iată și decclarațiile ministrului Justiției, Cătălin Predoiu:

„Vă mulțumesc, domnule prim-ministru! Într-adevăr, legile justiției, Legea privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legea privind organizare judiciară și Legea privind statutul CSM sunt fundamentale pentru cariera judecătorilor și procurorilor, funcționalitatea instanțelor și a parchetelor noastre, dar și a Consiliului Superior al Magistraturii, garantul independenței justiției, potrivit Constituției și, după părerea mea, cea mai importantă instituție în această constelație de instituții care au atribuții în sistemul judiciar. Într-un cuvânt, aceste trei legi sunt fundamentale pentru justiție și asta explică probabil și dificultățile din ultimii ani cu privire la cristalizarea unor proiecte care să le îmbunătățească și dezbaterile aprinse care au însoțit întotdeauna discutarea proiectelor de modificare a legilor justiției. Noi am dorit ca în acest demers să urmărim câteva principii fundamentale, nu stabilite arbitrar de Ministerul Justiției, ci decantate din discuțiile pe care le-am avut cu judecătorii și procurorii, cu reprezentanții lor, cu societatea civilă, și anume în primul rând independența justiției, independența judecătorilor și a procurorilor în cadrul competențelor specifice stabilite pentru fiecare dintre aceste cariere.

Apoi, un alt principiu fundamental reclamat foarte puternic de către sistemul judiciar în ultimii ani, care s-a cerut întărit, subliniat, îmbunătățit, a fost acela al separării carierelor de judecător și de procuror, ținând cont de funcțiunile constituționale ale fiecăruia dintre aceste profesii. Un alt principiu pe care l-am urmărit a fost responsabilizarea justiției în raport de propriile rezultate, în raport de propria funcționalitate, pentru că aici există în continuare așteptări neîmplinite din partea cetățenilor, a companiilor și chiar din partea sistemului însuși. Ați vorbit de maturitate, și sunt complet de acord cu ceea ce ați spus, cred că sistemul nostru judiciar a ajuns la o maturitate, a-și recunoaște propriile vulnerabilități, a le aborda în dezbateri cu controverse, dar, în orice caz, într-un sens constructiv. Este ceea ce am constatat pe parcursul acestor ultimelor 10 luni de discuții cu reprezentanții judecătorilor și procurorilor.

Și aș da doar câteva exemple de prevederi care tind să responsabilizeze acest sistem. Aş începe poate cu unul surprinzător, și anume o prevedere care anticipează transferul gestiunii și responsabilității bugetelor justiției de către Înalta Curte de Casație și Justiție, un obiectiv cerut constant de către judecători și procurori ca un element de întărire a independenței acestora, dar, fără îndoială, este și un element de responsabilizare în raport de cheltuire a fondurilor publice alocate justiției. Sigur, după aceleași reguli, în coordonare sub aspect financiar cu Ministerul de Finanțe, dar cu un rol sporit în alocarea resurselor pentru sistemul judiciar. Apoi, aș exemplifica faptul că, dacă aceste proiecte vor vedea lumina tiparului Monitorului Oficial, în Magistratură se va intra, ca regulă, doar prin examen. Există o singură excepție, cu privire la magistrații pensionați, care ar putea fi reîncadrați acolo unde instanțele și parchetele suferă de deficit de personal. Deci, o excepție foarte limitată. Regula va fi intrarea magistratură cu examen și nu pe bază de interviu sau prin alte metode care în ultimii ani au avut un efect, după părerea noastră, a Ministerului Justiției, dar și a Consiliului Superior al Magistraturii, nedorit asupra calității actului de justiție.

Prescripția răspunderii disciplinare a crescut de la doi la trei ani. Am consolidat Inspecția Judiciară și am întărit rolul Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii în desemnarea propunerilor pentru funcțiile de procuror de rang înalt, în cadrul comisiei care urmează să funcționeze la Ministerul Justiției în acest scop.

Un alt principiu pe care l-am urmărit a fost întărirea coerenței unor dispoziții și aș da doar un singur exemplu, ca să nu lungesc dezbaterea tehnică pe care urmează să o discutăm și în cadrul ședinței și s-a discutat, după cum știți, foarte mult și în cadrul coaliției acest subiect. Am uniformizat regulile privind cooptarea procurorilor în cele două unități specializate ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv, DNA și DIICOT. Existau acolo oarecare diferențe care nu erau justificate.

În fine, am urmărit și creșterea eficienței sistemului judiciar prin asumarea, din nou, de responsabilități. Am încercat, ca urmare a unor propuneri venite din partea Consiliului Superior al Magistraturii, să reglementăm proceduri care stimulează asumarea de responsabilități la nivelul conducerii instanțelor de judecată și a parchetelor, prin reformarea regulilor pentru promovarea efectivă prin aceste funcții. Nu știu dacă inovații este cuvântul cel mai potrivit, dar în orice caz noi am avut o serie de propuneri cu caracter de noutate, cum ar fi de exemplu o serie de articole care tind să contureze rolul important, esențial, pe care Înalta Curte de Casație și Justiție îl are în sistemul judiciar. Am făcut acest lucru discutând cu reprezentanții Înaltei Curți și ai CSM, ținând cont de propunerile acestora. E probabil un început de drum, depinde foarte mult de modul în care aceste legi se vor așeza în practică și vor funcționa.

Aș vrea, cu permisiunea dumneavoastră și a colegilor, să mă refer la un punct care a fost îndelung dezbătut în ultimele două, trei săptămâni, respectiv la caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale a României, pentru orice judecător și orice procuror. Și aș vrea să afirm cu textele în față, pe masă, că în niciun articol din aceste trei legi, niciun aliniat, nicio interpretare, nicio nuanță, nu afectează cu nimic obligativitatea deciziilor Curții Constituționale, așa cum o stabilește neștirbit art. 147, alin. 4 din Constituția României. Deciziile Curții Constituționale, odată publicate în Monitorul Oficial, au caracter general de obligativitate și se produc efecte numai pentru viitor. Deci, repet – nici o atingere nu s-a adus acestui articol. Toate deciziile Curții Constituționale sunt și rămân obligatorii așa cum le stabilește Constituția, după cum spuneam. Există un întreg capitol consacrat răspunderii disciplinare, iar orice judecător, ca şi procuror, sunt ținuți de respectarea acestui principiu. Există texte care stabilesc răspunderi în caz de încălcare nu numai a deciziilor Curţii Constituţionale, dar şi a prevederilor obligatorii ale legilor, a altor izvoare de drept obligatorii, Aa cita aici cu precizie art.272, alin. 1, lit. s, care, în coroborare cu art. 273, care trimite precis la jurisprudența în materie, stabilește obligații clare pentru magistrați.

De asemenea, nici o prevedere din această lege nu se referă la raporturile României cu Comisia Europeană. Integrarea euroatlantică face obiectul unui titlu din Constituția României, Titlul VI, articolele 148 – 149 și ele sunt neatinse. Aceste legi nu au de-a face cu acel capitol, cu acel regim juridic care e stabilit, cum spuneam, de Constituție și de tratatele la care România este parte, Tratatul de aderare la Uniunea Europeană și Tratatul de funcționare a Uniunii Europene și alte tratate.

Deci, această dezbatere a fost utilă, după părerea mea, dar temerea că prin aceste legi noi aducem atingere caracterului obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, este, conform textelor, nejustificat. În sfârșit, așa cum ați subliniat și dumneavoastră, a existat o dezbatere solidă într-o primă fază asupra proiectelor din versiunea 2020, între septembrie 2020 şi aprilie 2021, apoi proiectele au a avut o perioadă de stagnare. A fost reluată munca asupra lor în cadrul Ministrului Justiției în decembrie – ianuarie, anul acesta, în ianuarie 2022. A mai existat o dezbatere publică în mai – iunie 2022, după consultările pe care le-am avut cu Comisia Europeană, la solicitarea asociațiilor de magistrați și a Consiliului Superior al Magistraturii, dezbatere publică în care noi am analizat, cu echipa de la minister, nu mai puțin de peste 800 de amendamente inventariate precis de la fiecare instituție pe care dumneavoastră le-ați menționat.

Aș vrea, de asemenea, să subliniez că în cadrul consultărilor cu Comisia Europeană, proiectele n-au suferit modificări radicale sau esențiale, așa cum iarăși a fost o dezbatere, o temere în dezbaterea publică. Nu s-a pus problema ca noi să redactăm aceste legi cu Comisia Europeană și s-a pus problema un exercițiu normal, democratic, firesc, suveran, dacă tot s-a menționat acest termen, cu partenerii noștri europeni, în care am dezbătut idei, principii și s-a urmărit compatibilizarea acestor legi cu nevoile magistraturii, cu propunerile făcute dinspre magistratură, nu mai Consiliul Superior al Magistraturii, dar și ale asociațiilor.

Aș vrea, de asemenea, să subliniez că un proiect de lege până la urmă este un proiect de lege, nu este un produs finit, şi a-l considera un produs finit pe parcursul dezbaterilor publice e chiar o idee nedemocratică, pentru că exclude rolul Parlamentului. Acolo se va stabili în final cum vor arăta legile pe baza acestor propuneri și că este imposibil și, aș spune eu, chiar de nedorit ca un proiect să întrunească toate doleanțele actorilor legitimi interesați de respectivul proiect. Sunt propuneri pe care noi le-am primit, pentru că le-am trecut prin filtrul viziunii ministerului, descrise prin principiile enunțate în prealabil, sunt propuneri pe care noi le-am respins sau față de care avem rezerve, eventual mai reflectăm la Parlament asupra lor. (…)

Ceea ce ne dorim prin aceste proiecte fie să și reconciliem o serie de puncte de vedere divergente din magistratură, să închidem falii care au existat în ultimii ani, uneori acut, în dezbaterea din cadrul CSM și din magistratură sau dintre magistratură și societate, în special legat de răspunderea magistraților, dar nu numai, şi să construim pe această bază.

Dați-mi voie să mulțumesc și eu, în încheiere, instituțiilor pe care dumneavoastră le-ați enumerat, nu o mai fac și eu, sunt cunoscute. În mod special, aș vrea să mulțumesc echipei Ministerului Justiției. Fără acești profesioniști, care au dedicat multe ore din zi și, uneori, din noapte, proiectelor, nu am fi putut avea această discuție. Mulțumesc, de asemenea, Secretariatului General al Guvernului, care ne-a sprijinit pe parcursul acestui proiect”.

PROIECT DE LEGE privind statutul judecătorilor şi procurorilor

Download (PDF, Unknown)

Download (PDF, Unknown)

PROIECT DE LEGE privind organizarea judiciară

Download (PDF, Unknown)

Download (PDF, Unknown)

PROIECT DE LEGE privind Consiliul Superior al Magistraturii

Download (PDF, Unknown)

Download (PDF, Unknown)

PROIECT DE LEGE privind completarea Legii nr. 290/2004 privind cazierul judiciar

Download (PDF, Unknown)

Download (PDF, Unknown)

 

author avatar
Mirela Egeea
Share.
Leave A Reply

© 2024 Secunda Publishing. Designed by Acronim Solutions.
Exit mobile version