În luna octombrie a anului trecut a intrat în vigoare celebra Lege a recursului compensatoriu.
Legea prevede ca deținuții care efectuează pedeapsă în condiții considerate inumane să primească o reducere a pedepsei cu câte șase zile pentru fiecare lună petrecută după gratii.
Oficial, scopul era degajarea penitenciarelor pentru ca România să nu fie amendată pentru că nu asigură condiții deținuților. Neoficial, s-a urmărit obținerea mai multor deținuți celebri, în special politicieni.
Cert este că, în ceva mai mult de două luni și jumătate de la intrarea în vigoare a acestei legi, nu mai puțin de 3.708 deținuți au profitat de ea, conform cifrelor date publicității de Administrația Națională a Penitenciarelor.
941 de deținuți au fost eliberați definitiv, în baza legii respective, iar 2.767 de deținuți au fost eliberați condiționat, ei ajungând, prin calcule, să efectueze mai mult de 50% din pedeapsă.
Marea problemă este că peste 1.100 dintre deținuții eliberați cu ajutorul Legii recursului compensatoriu s-au întors deja după gratii, fiind vorba de un procent de aproximativ 30%.
Aceste cifre ridică numeroase semne de întrebare, în special în legătură cu modul în care se face reeducarea după gratii, dar și cum se realizează reintegrarea deținuților în societate.