Sentința pentru Viorel Hrebenciuc și fiul său, Andrei Hrebenciuc, în dosarul retrocedărilor ilegale de păduri, a fost amânată, vineri, pentru 20 martie, de judecătorii ÎCCJ.
Decizia va fi dată de judecătorii instanței de fond – Completul de 3 judecători al ÎCCJ – după aproape 3 ani de la trimiterea în judecată a celor doi, alături de alți inculpați.
Nume grele sunt acuzate că au intervenit, contra unor sume de bani ori a unor suprafețe de teren, pentru ca Gheorghe Paltin Sturdza să obțină retrocedarea a 43.000 de hectare pădure.
Inculpații sunt Viorel Hrebenciuc, Andrei Hrebenciuc, Tudor Chiuariu, fost ministru al Justiției în Guvernul Tăriceanu, condamnat deja la 3 ani și 6 luni închisoare cu suspendare (în feb. 2014), Ioan Adam, fost deputat, Lorand Andras Ordog, judecător la Tribunalul Covasna, Adam Crăciunescu, director general Romsilva, Iulian Durlan, primarul comunei Căiuți, județul Bacău, Anca Roxana Adam, judecătoare la Tribunalul Brașov și soția lui Ioan Adam, Paltin Sturdza.
Paltin Sturdza urma să primească 43.227 hectare de teren forestier în județul Bacău, suprafață evaluată la aproape 304 milioane de euro, sumă care a fost considerată prejudiciu în defavoarea Romsilva.
Deși sunt printre cei care și-au recunoscut faptele, Viorel și Andrei Hrebenciuc ar putea totuși să ajungă după gratii în condițiile în care, la termenul de miercuri, procurorii DNA au cerut închisoare cu executare pentru cei doi.
Viorel Hrebenciuc a recunoscut că a acceptat să intervină pe lângă funcționarii unor instituții din Bacău în favoarea lui Paltin Sturdza. În schimbul intervențiilor, el și fiul său urmau să primească în jur de 12.000 hectare de teren.
Tarcea atacă procurorii
Întâmplător sau nu, președintele ÎCCJ, Cristina Tarcea, a atacat joi procurorii DNA, în discursul său la bilanțul activității Inspecției Judiciare în anul 2017:
“(…) nu putem să ignorăm faptul că în cursul acestui an interesant au existat comportamente care au depăşit, uneori cu mult, limitele a ceea ce înseamnă deontologie şi care au fost de natură a aduce mari prejudicii de încredere şi de imagine actului de justiţie. Iar ceea ce este mult mai trist în afara acestor comportamente este faptul că, în loc să analizăm lucid ceea ce s-a întâmplat şi să găsim resursele interioare de a ne evalua propriile comportamente şi propriile greşeli, au fost destui cei, chiar din interiorul sistemului de justiţie, care au amplificat ceea ce nu era de amplificat, au ignorat ceea ce nu era de ignorat, sau, şi mai grav, au creat noi scandaluri din lucruri insuficient cunoscute sau pur şi simplu necunoscute. Şi toate acestea au creat scindare”.
