De ce ar TREBUI să mă bucure eventuala arestare a generalilor în rezervă „Coldea & Dumbravă”, CÂND prețul kilogramului de gogoșari depășește 15 lei/kg, de zici că-i carne?
De ce ar TREBUI să mă mulțumească faptul că, în sfârșit, procurori DNA i-au luat la întrebări penale pe cei care au nenorocit țara, CÂND prețul curentului electric este tot ucigător, așa cum l-a lăsat trădătorul Virgil Popescu, protejat al SUA precum Coldea?
De ce ar TREBUI să-mi tresalte inima de bucurie că și alți escroci au fost escrocați de escrocii „Coldea & Dumbravă”, CÂND plătesc o mică avere ca să am apă caldă și căldură?
De ce ar TREBUI să stau cu fața lipită de televizor ca să aflu, de la tot felul de comentatori „inițiați”, unde și cum binomul „Coldea & Dumbravă” cu Madam Kovesi în coadă au prăduit prăduitorii banului public, CÂND din munca mea continui să dau acestui stat terorist mai mult de 65% din manopera obținută legal?
De ce ar TREBUI ca toată țara să fie „asasinată” de știri despre ticăloșiile comise de „Coldea & Dumbravă” sub protecția unui președinte turnător la Securitate, CÂND alegerile locale bat la ușă, iar de viitorul nostru nu se face vorbire?
De ce ar TREBUI să fiu pro și nu contra scandalului „Generalii Interlopi”, CÂND banii pe care i-am strâns cu greu pentru binemeritata vacanță cu familia mă văd nevoit să-i dau pe gaz, ca să-mi pot găti ciorba de ștevie la aragaz?
De ce ar TREBUI să adorm și să mă trezesc cu știri despre fărădelegile de milioane de euro comise de „generalii lui Băsescu”, DACĂ la poartă îmi bate poștașul cu un plic-pensie atât de mic, de subțire și de ușor, că îl pierd dacă nu-l strâng bine în mâinile obosite după 45 de ani de muncă?
Cum să-mi PESE de viitorul interlopilor „Coldea & Dumbravă”, CÂND văd ce viitor promițător are vecinul meu, pe care îl știu de când era de-o șchioapă, iar acum, la 45 de ani, este și el la pensie ca și mine, dar același poștaș îi lasă la poartă o roabă de bani?
De ce să PRIVESC cu încredere spre procurorul Mihaiela Moraru Iorga, CÂND stimabila, împreună cu Madam Kovesi, au trântit două dosare-mamut, EADS și Microsoft, prin… prescrierea faptelor, iar câteva miliarde de euro au rămas în buzunarele unor „aleși inițiați”, de la noi dar și din UE?
De ce să fie IMPORTANTĂ încarcerarea tandemului „Coldea & Dumbravă”, CÂND tocmai ni s-a demonstrat că cei care fură milioane de la stat fac câțiva ani de pușcărie și apoi se bucură de banii subtilizați din taxele noastre? Vezi cazul Mazăre, care a delapidat 140 de milioane de euro, din care aproximativ jumătate au rămas în buzunarele lui, pentru că „statul” NU a recuperat prejudiciul! Și nici nu o s-o facă; dosarul Dan Voiculescu-ICA demonstrează asta.
De ce, de ce, de ce?
Cum de s-a ajuns în această stare sinistră? Unde am greșit? Ce ne lipsește, de i-am adus la putere pe acești indivizi lipsiți de calități umane și empatie pentru cei care i-au votat și susținut financiar prin achitarea texelor, accizelor și impozitelor, decise tot de ei?
Poate felul nostru de a fi, balcanic, poate lipsa de educație politică, poate căpoșenia noastră proverbială! Sau, poate, doar atrofierea bunului-simț?
Poți să fii și balcanic, poți să fii și needucat sau căpos, dar tot nu poți comite prostie politică din patru în patru ani, dacă ești un om cu bun-simț.
Bunul-simț ne-ar fi arătat din timp că:
- nu-i corect și democratic să ajungi general de tânăr, dacă nu e vreme de război;
- nu poți fi perpetuu parlamentar, primar sau guvernant, dacă într-un mandat nu te ții de promisiuni;
- nu pot să accept fără luptă să dau statului 65% din manopera mea (adică dacă vreau să pun zilnic pe masa familiei MĂCAR o pâine, trebuie să muncesc pentru două pâini și jumătate);
- e o imensă nedreptate să-i plătesc cu salarii uriașe și pensii speciale pe procurori, judecători, polițiști și medici – iar când ajung la mâna lor trebuie să dau șpagă, ca să beneficiez fără frică de serviciile de sănătate pentru care am contribuit toată viața;
- e scandalos să mă căciulesc la ghișee în fața unor bugetari plătiți regește ca să mă plimbe cu hârtii, în Mileniul 3, doar pentru a-și justifica locul de muncă.
Și lista poate continua.
