Vineri, în jurul orei 10.00, a fost programată o conferinţă de presă la Ministerul Finanţelor, la care a participat alături de ministrul de resort, Anca Dragu, şi prim-ministrul Dacian Cioloş. Ca mulţi alţi colegi de breaslă, am fost invitat la conferinţă, telefonic.
Recunosc spăşit în faţa ţării că am întârziat preţ de 2 minute – din cauza ploii am găsit cu greu un loc de parcare. După ce am fost legitimat de poliţiştii de la intrare, am fost preluat de o domnişoară şi condus repejor la etajul 1, la camera 372 unde se ţinea conferinţa, să nu pierd începutul.
La uşă păzeau câteva doamne şi mai mulţi domni îmbrăcaţi în negru, plus un zdrahon constumat în maro. Când dau să intru, mă aud strigat de pe hol de un ofiţer de Poliţie şi de doi agenţi SPP care se îndreptau grăbiţi spre mine.
Control antitero în fața camerei 372
Ajunși lângă mine, m-au înconjurat iar ofiţerul mi-a cerut imperativ să mă relegitimez cu buletinul şi legitimaţia de presă şi să mă supun unui control antitero. Aţi citit bine: control corporal antitero!
Repet: eram pe holul Ministerului de Finanţe, la etajul 1, în faţa uşii camerei 372 unde premierul Cioloş tocmai îşi începea discursul. Iar în viziunea oamenilor în negru şi a uniformei cu epoleţi, EU, TERORISTUL, nu eram un jurnalist cu legitimație și acte de identitate, ci doream să intru în încăperea cu pricina pentru a produce o ştire care să înconjoare mapamondul!
Vă imaginați ce s-ar fi întâmplat dacă i-aș fi ignorat și aș fi intrat? Vigilenții s-ar fi aruncat, poate, asupra mea să mă trântească la podea, demonstrativ, în fața premierului și a tuturor camerelor de luat vederi, într-un exercițiu ”pe viu” de apărare a celui de-al treilea om în stat!
Evident, din respect pentru premierul țării, dar și consternat de ceea ce mi se întâmplă, m-am oprit la ușă.
După ce am fost relegitimat, am ridicat mânile şi l-am întreabat pe ofiţerul de Poliţie dacă s-a lămurit: Mai sunt terorist?!? Ofiţerul mi-a zis că totul este ok.
Al treilea filtru
Însă nu trecusem de al treilea filtru. Corpul în costum maro care se postase în fața ușii 372 mi-a interzis să intru, pe motiv că premierul și-a început discursul şi că… este O SINGURĂ UȘĂ de acces în sala de conferinţe! (Oare ISU o fi de acord?).
Aşadar, după ce am aflat că sunt un posibil terorist, am constatat, amar, că eu sunt angajatul premierului şi nu invers, că în calitate de jurnalist nu am voie să intru la o conferinţă de presă atunci când nu mai vrea personajul din costumul maro și că oamenii premierului mi-au interzis accesul la informație.
Evident, Senatul nu se va reuni în ședință de urgență și nici nu-l va chema la raport pe premierul Cioloș!
Aşa că am plecat exact cum am venit: TERORIST!
Dacă pot înţelege vigilenţa ofiţerului de Poliţie – de fapt excesul de zel -, sub nicio formă nu sunt de acord cu omul premierului Cioloş care mi-a blocat ușa.
Repet, am întârziat numai câteva minute, nu era o întâlnire cu un protocol strict, ci o banală conferinţă de presă, ”liberă”, în care – culmea! – șeful Executivului clama că ”Ministerul Finanţelor, de obicei, în mentalul colectiv are câteodată imaginea unei structuri rigide, închistate, orientate înspre interior. Mă bucur să văd că există deschidere, chiar dacă e un efort şi din partea celor de la Ministerul de Finanţe”.
Episodul DIICOT, fără scuze
Dacă e să lăsăm corpul în costum maro lipsit de profesionalism şi să ne referim strict la ofiţerul de Poliţie şi la cei doi SPP-işti, ar avea o scuză să mă considere terorist. Iată de ce: nu ştiu dacă angajatul ministrului Tobă şi oamenii lui Pahonţu se uită la televizor sau citesc presa – ar fi ştiut așa că nu sunt jurnalist începător, ci de 26 de ani în presa scrisă -, dar cu siguranţă urmăresc informaţiile furnizate de DNA și DIICOT.
Iar graţie ex-şefului DIICOT Codruţ Olaru – catalogat de Traian Băsescu, pe vremea când era președinte, drept “excepţional” -, am fost acum câțiva ani timp de trei zile Infractorul Nr. 1 al României pe site-ul DIICOT. Da, aţi citit bine: Infractorul Nr. 1 al României”! Dovada, mai jos…
Relatez povestea pentru a ilustra mentalitatea celor din instituțiile publice din România, aflați ”în slujba” noastră.
În 2013, pe vremea când Codruţ Olaru era şeful DIICOT şi se credea zeu peste procurorii antitero, am publicat câteva anchete jurnalistice cu modul de operare al mai multor grupuri de crimă organizată din România – trafic cu cereale, carne de pui şi legume-fructe.
Bandele conduse de libanezii franţuziţi Bou Ezzedinne, Rami Ghaziri & Emille Karat au fraudat banul public şi TVA timp de mai mulţi ani, sub protecţia unor şefi de la defuncta Gardă Financiară – Sorin Florea sau Robert Rusu -, dar şi cu susţinerea politică a unor parlamentari, printre care şi deputatul Florin Popescu.
Practic, săptămânal, bandele lui Ezzedinne, Gaziri & Karat evazionau câteva milioane de euro chiar sub ochii lui Codruţ Olaru, care bloca anchetele procurorilor din subordine.
Când am publicat informaţia că Bou Ezzedinne, capul mafiei de evaziune cu TVA, are o relaţie specială cu Olaru – mai precis se întâlneau chiar în biroul “excepţionalului” – şi că minte când afirmă că inspectorii ANAF nu l-ar fi informat despre ilegalităţile comise de libanez, şeful DIICOT a luat foc şi, în loc să-mi răspundă la câteva întrebări pertinente, pe care i le-am adresat în baza Legii 544 privind liberul acces la informatiile de interes public, m-a prezentat opiniei publice, într-un comunicat oficial al DIICOT, ca pe un jurnalist tendenţios şi periculos pentru România.
Timp de trei zile, 15-17 aprilie 2013, pe prima pagină a site-ului DIICOT, l-a ordinul “excepţionalului” Olaru, am fost afișat precum inamicii publici: am ţinut prima pagina a DIICOT de parcă în România timpul s-ar fi oprit asupra mea, EU, TERORISTUL (După trei zile, am fost ”detronat” de pe pagina DIICOT de un adevărat terorist arab!).
Ei bine, după aproape un an de la acest episod, DNA a demantelat banda lui Bou Ezzedinne, confirmând toate anchetele mele. Atunci nu am mai fost terorist, ci jurnalist onest, așa cum sunt de 26 de ani, dar responsabilii DIICOT nici măcar nu au retras comunicatul prin care și-au făcut de râs întreaga instituție.
Mai mult, Ramir Gziri a făcut un autodenunţ în urma căruia deputatul Florin Popescu a fost arătat ca protector al bandei şi benefiar al unei mite urişe primite în carne de pui, fiind în prezent condamnat de prima instanţă.
Vă întrebaţi ce s-a întâmplat cu “excepţionalul” Codruţ Olaru? A fost “extras” din DIICOT şi numit de Traian Băsescu adjunctul procurorului general Tiberiu Niţu!
Aşadar, poliţistul şi sepepiştii au avut un motiv să mă considere terorist şi să mă verifice ”la sânge” pe holul Ministerului de Finanţe, în faţa uşii camerei 372 unde premierul avea o întâlnire cu presa.
A, am uitat să vă spun: conferinţa de presă ţinută de domnul Cioloş şi doamna Dragu era despre.., TRANSPARENŢĂ!!!
P.S. Ca să fiu cât se poate de explicitr: nu solicit şi nici nu aştept scuze de la nimeni. V-am povestit aceste incidente – terorist şi inamic public nr 1 -, care fac parte din viaţa noastră, a jurnaliştilor, dintr-un singur motiv: consider că satira este constructivă. Iar dacă tot clamăm TRANSPARENŢA, ar fi bine să reciclăm și corpul în costum maro!
Citiţi aici despre tema conferinţei de presă: La vedere! Cheltuielile instituţiilor publice vor fi publicate pe platforma ”Transparență bugetară” de pe site-ul MFP
Dar și textul în care Cioloș califică ”Transparența Bugetară” drept un proiect revoluționar
