Autorul OUG 13, Florin Iordache (PSD), a publicat miercuri proiectele de modificare a Codurilor penale. Principalii beneficiari sunt cei doi penali din fruntea țării: Liviu Dragnea, condamnat la 2 ani de închisoare pentru fraudarea referendumului din 2012 de demitere a președintelui Traian Băsescu, va putea cere rejudecarea dosarului; Călin Popescu Tăriceanu scapă de judecare pentru mărturie mincinoasă. De asemenea, denunțul nu mai poate fi depus decât în maxim 6 luni. Altfel, denunțătorul este acuzat de tăinuire. (Vezi documente la finalul articolului)
Comisia specială parlamentară pentru modificarea Legilor Justiţiei, condusă de fostul ministru Florin Iordache, va începe și dezbaterea proiectelor de modificare a Codurilor Penale.
Așa cum ne-a obișnuit majoritatea parlamentară PSD+ALDE cu ajutorul UDMR – care a modificat Legile Justiției pe repede înainte, în prag de Crăciun -, operațiunea de mutilare a Codurilor Penale va fi făcută în iunie, înainte de vacanța parlamentară. Până atunci, apărătorii penalilor vor mima dezbaterea proiectelor.
Iordache invocă în modificarea Codurilor Penal deciziile de neconstituționalitate date de-a lungul timpului de Curtea Constituțională – și care n-au fost puse în acord cu legea, deși PSD se află la putere din luna mai 2012, adică de 6 ani!) și pentru transpunerea unor directive europene, între care Directiva privind prezumția de nevinovăție, care are termen luna aprilie.
Iată principalele modificări din proiectele Codurilor Penale:
Proiectul de modificare a Codului de Procedură Penală
Denunțul, în maxim 6 luni
Denunțătorul poate beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă numai dacă depune denunțul în maxim 6 luni de la data la care persoana a luat cunoştinţă de săvârşirea infracţiunii, prevede proiectul.
“Propunerea de modificare a art. 290 alin. (3) se impune deoarece este necesar ca imunitatea absolută a „denunţătorului” să fie cenzurată de lege.
Astfel, cel care oferă mită sau cumpără influenţă nu mai are la „dispoziţie” decât 6 luni de a denunţa fapta şi astfel să aibă posibilitatea de a scăpa de pedeapsă chiar dacă a săvârşit fapta prevăzută de legea penală.
Aceasta deoarece în ultimii ani se constată o foarte mare dezavuare publică în privinţa modalităţii în care se procedează cu persoanele care au comis infracţiuni grave (de exemplu, dare de mită) şi care rămân nepedepsite, dar şi cu sumele de bani pe care acestea le-au dobândit în mod abuziv din comiterea unor fapte grave.
Astfel, se impune instituirea unor norme punitive împotriva persoanelor care au săvârşit fapte de corupţie, în vederea recuperării prejudiciilor şi tragerea la răspundere a celor implicaţi în acest tip de fapte.
Denunţarea unor infracţiuni de mită se face de făptuitorul care regretă fapta comisă într-un anumit termen de la comiterea faptei (de exemplu, în termenul propus de 6 luni) iar nu atunci când acesta este cercetat pentru alte fapte grave de organele de cercetare penală, seriozitatea şi realitatea unor denunţuri fiind în aceste condiţii extrem de discutabilă”, se arată în proiectul legislativ.
Argumentul autorilor proiectului: “Din ce în ce mai mulţi denunţători se răzgândesc pe parcursul derulării procesului penal al persoanei denunţate, iar aceste schimbări de depoziţie au fost făcute publice, provocând indignare publică în legătură cu acele dosare penale în care s-au dispus şi măsuri preventive. De aceea, prezenta propunere are ca scop pe de o parte ca făptuitorul să fie exonerat de răspundere doar dacă denunţă fapta sa de corupţie în primele 6 luni de la comitere, iar dacă o denunţă după acest termen să nu mai beneficieze de exonerarea de răspundere penală”.
Ei invocă existenţa unui “stoc” de dosare, ce “reprezintă ameninţări şi forme de şantajare pentru anumite persoane, cele mai multe dintre aceste dosare fiind extrem de sumare, neavând probe din care să rezulte săvârşire a unor fapte penale, dar în care procurorii refuză să dea soluţii de clasare de teama de a nu fi acuzaţi de favorizarea făptuitorului”.
Denunțătorul “de serviciu”. Revenirea la forma din vechiul cod penal
Alte argumente, din expunerea de motive ce însoțește proiectul, se referă la denunțătorul “de serviciu”:
“De asemenea, prin aceste modificări se intenţionează reducerea elanului denunţătorilor ”de serviciu”, în scopuri ilicite şi prevenirea unor cercetări abuzive, pe baza unui probatoriu precar.
Prin modificarea art. 155 de la pct. 19 se urmăreşte stabilirea unor criterii concrete privind termenul special al prescripţiei şi anume obligativitatea comunicării actelor de procedură, comunicare în raport de care se calculează termenul de prescripţie.
Se impune revenirea la forma iniţială a textului de cod penal, dat fiind faptul că actuala reglementare a reprezentat, în ceea ce priveşte protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale, un regres şi o formă de vătămare a acestora şi a condus la situaţii greu de imaginat: persoane faţă de care operase prescripţia în vechea reglementare s-au văzut nevoite să răspundă penal pentru infracţiuni în legătură cu care potrivit vechii reglementări intervenise prescripţia penală, însă, dată fiind decizia CCR nr. 265/2014 prin care s-a stabilit aplicarea în bloc a unuia sau altuia dintre coduri, s-a apreciat, împotriva oricărui principiu de drept, că norma mai favorabilă ar fi cea în care răspunderea nu este prescrisă, pentru că unele fapte erau reglementate mai uşor în noua reglementar”.
În forma depusă, articolul precizează că o condamnare nu poate fi dispusă numai pe baza unui denunț. Astfel, la articolul 290, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins: „(1) Denunţul este încunoştinţarea făcută de către o persoană fizică sau juridică despre săvârşirea unei infracţiuni.”
Cauza se repune pe rol dacă unul dintre judecători nu semnează sentința – Dragnea scapă de condamnarea de 2 ani
Modificările la Codul de Procedură Penală introduc și o nouă cale de revizuire: atunci când hotărârea de condamnare nu este semnată de judecătorul care a participat la soluționarea cauzei, dosarul se repune pe rol pentru a fi soluţionat de un alt complet de judecată.
Liviu Dragnea a atacat deja la Înalta Curte de Casație și Justiție decizia de condamnare a sa la 2 ani de închisoare cu suspendare în dosarul fraudării Referendumului, el invocând faptul că judecătoarea Livia Stanciu (în preîent judecător la CCR), fosta șefă a ÎCCJ și președintele completului care l-a condamnat, s-a pensionat și nu i-a semnat sentința. Contestația i-a fost respinsă, dar după noile modificări, dacă vor fi adoptate, cu siguranță va reveni asupra ei.
“Dacă vreunul dintre judecători sau asistent judiciar este împiedicat să semneze hotărârea, cauza se repune pe rol în vederea soluţionării de un alt complet de judecată. Când împiedicarea priveşte pe grefier, hotărârea se va semna de grefierul- şef. În toate cazurile se face menţiune pe hotărâre despre cauza care a determinat împiedicarea”, se arată la punctul 11 al proiectului de lege privind punerea în acord a prevederilor Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
În proiect se stipulează că motivarea se redactează de judecătorul sau unul dintre judecători, atunci când completul este format din mai mulţi judecători, care a soluţionat procesul.
Când în compunerea completului de judecată intră şi asistenţi judiciari, preşedintele îl va putea desemna pe unul dintre aceştia să redacteze hotărârea.
Totodată, hotărârea se redactează în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunţării urmând ca în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori, mai prevede proiectul.
Opinia separată a judecătorului rămas în minoritate, precum şi, când este cazul, opinia concurentă se redactează şi se semnează în acelaşi termen.
În cursul anchetei sunt interzise comunicatele de presă privind urmăriții penal și faptele lor
O altă prevedere se referă la interdicţia comunicării publice de informaţii, în cursul anchetei sau în camera preliminară, provenind de la autorităţi, persoane fizice sau juridice, despre persoanele sau faptele vizate.
“La articolul 4, după alineatul (2) se introduc patru noi alineate, alin. (3) – (6) cu următorul cuprins:
(3) În cursul urmăririi penale şi al judecării cauzei în procedură de cameră preliminară sunt interzise comunicările publice, declaraţiile publice precum şi furnizarea de alte informaţii, direct sau indirect, provenind de la autorităţi publice sau orice alte persoane fizice sau juridice referitoare la faptele şi persoanele ce fac obiectul acestor proceduri.
(4) În cursul urmării penale sau al judecăţii organele de urmărire penală sau instanţa de judecată pot comunica public date despre procedurile penale care se desfăşoară doar atunci când datele furnizate justifică un interes public prevăzut de lege sau acest lucru este necesar în interesul descoperirii şi aflării adevărului în cauză.
(5) Comunicările publice prevăzute la alin. (4) nu se pot referi la persoanele suspectate sau acuzate ca fiind vinovate de săvârşirea unei infractiuni.
(6) În cursul procesului penal este interzisă prezentarea publică a persoanelor suspectate de săvârşirea unor infracţiuni purtând cătuşe sau alte mijloace de imobilizare sau afectate de alte modalităţi de natură a induce în percepţia publică că acestea ar fi vinovate de săvârsirea unor infractiuni.”
Corupții care “cad pe tehnică” scapă
Interceptările și înregistrările care nu privesc fapta ce formează obiectul cercetării nu pot fi folosite în dosar și trebuie distruse în termen de 30 de zile. Totodată, datele obţinute dintr-un sistem informatic sau dintr-un sistem de stocare a datelor informatice care nu au legătură cu infracţiunea pentru care se efectuează urmărirea penală și pentru care a fost autorizată percheziția în acea cauză se şterg definitiv.
De asemenea, procurorul trebuie să înștiințeze persoanele care au fost interceptate în termen de 10 zile de la încetarea mandatului de supraveghere tehnică.
Probe și înscrisuri
La articolul 102, alineatele (2), (3) şi (5) se modifică și vor avea următorul cuprins:
“(2) Probele obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal, fiind lovite de nulitate absolută.
(3) Nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei şi a mijloacelor de probă.
(5) Probele şi mijloacele de probă excluse se păstrează în plic sigilat la sediul parchetului, în ce priveşte cauzele aflate în faza de urmărire penală, respectiv al instanţei, în ce priveşte cauzele aflate în curs de judecată.”
La art. 106, după alin. (1) se introduce un nou alineat, alin. (11), cu următorul cuprins:
”(11) Audierea unei persoane nu poate dura mai mult de 6 ore din 24 de ore
La articolul 110, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, (11), cu următorul cuprins:
„(11) Declaraţiile suspectului sau inculpatului vor fi obligatoriu înregistrate cu mijloace tehnice audio sub sancțiunea excluderii acestei probe.
La articolul 143, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (4^1) cu următorul cuprins:
„(4^1) Convorbirile, comunicările sau conversațiile interceptate şi înregistrate, care nu privesc fapta ce formează obiectul cercetării, care nu au legătură cu infracţiunea sau persoanele care fac obiectul cercetării ori care nu contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor nu pot fi folosite sau ataşate la dosarul de urmărire penală. Acestea se arhivează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidenţialităţii și pot fi puse la dispoziția celui vizat, la solicitarea acestuia.
La soluţionarea definitivă a cauzei, acestea vor fi șterse sau, după caz, distruse de către procuror, încheindu-se în acest sens un proces-verbal, dacă nu s-a obținut mandat de interceptare și pentru restul convorbirilor.În cazul în care pe parcursul derulării activității de interceptare sau înregistrare a convorbirilor, comunicărilor sau conversațiilor rezultă indicii săvârșirii și ai altor infracțiuni, poate fi cerută completarea mandatului și cu privire la acele infracțiuni.
Convorbirile, comunicările sau conversaţiile interceptate şi înregistrate, pot fi folosite numai pentru probarea faptei ce formează obiectul cercetării ori contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor pentru care s-a solicitat autorizarea de la judecătorul de drepturi și libertăți, restul consemnărilor rezultate din mandatul de supraveghere tehnică urmând a fi distruse în termen de 30 de zile de la obținerea acestora.”
La articolul 145, alineatele (1) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(1) După încetarea măsurii de supraveghere tehnică, procurorul informează, în scris, în cel mult 10 zile, pe fiecare subiect al unui mandat şi pe orice persoană independent de calitatea avută de aceasta în cadrul urmăririi penale, despre măsura de supraveghere tehnică ce a fost luată în privinţa sa.”
După articolul 145 se introduce un nou articol, articolul 145^1 cu următorul cuprins:
„Art. 145^1 – (1) Datele, informațiile și rezultatele mandatelor de supraveghere tehnică obținute în baza Legii nr. 51/1991 nu pot fi utilizate în alte cauze și pentru cercetarea altor infracțiuni decât cele ce afectează siguranța națională, potrivit acestei legi și pentru care au existat suspiciunile care au fundamentat solicitarea, sub sancțiunea nulității absolute.
(2) Prin fapte prevăzute de Legea nr. 51/1991 care afectează siguranța națională se înțeleg infracțiunile prevăzute de Titlul X – XII din Codul penal, cele prevăzute de Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, cu modificările și completările ulterioare precum și cele prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 159/2001 pentru prevenirea şi combaterea utilizării sistemului financiar-bancar în scopul finanțării de acte de terorism. Extinderea situațiilor pentru care pot fi obținute mandate de siguranță națională prin orice acte normative sau administrative este interzisă și se pedepsește, potrivit legii. (3) Datele, informațiile și rezultatele mandatelor de supraveghere tehnică obținute cu încălcarea dispozițiilor alin. (1) și (2) nu pot fi utilizate în cadrul niciunui proces penal, indiferent de stadiul de soluționare a cauzei.”
La articolul 162, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(4) Obiectele care nu au legătura cu cauza se restituie persoanei căreia îi aparțin, în termen de 30 de zile de la data ridicării, cu excepția celor care sunt supuse confiscării, în condițiile legii sau pentru care a fost obținut ulterior mandat de percheziție.”
La articolul 168, după alineatul (15) se introduce un nou alineat, alineatul (15^1) cu următorul cuprins:
„(15^1) Datele obţinute dintr-un sistem informatic sau dintr-un sistem de stocare a datelor informatice care nu au legătură cu infracţiunea pentru care se efectuează urmărirea penală și pentru care a fost autorizată percheziția în acea cauză se şterg definitiv din copiile efectuate în baza alin. (9) şi nu pot fi folosite în alte cauze penale și pentru dovedirea altor fapte, pentru care nu există mandat de percheziție. În cazul în care, pe parcursul percheziționării sistemului de stocare a datelor informatice, se descoperă indicii din care rezultă suspiciuni de săvârșire a altor fapte penale, se poate solicita mandat de percheziție informatică și în legătură cu acele fapte sau persoane.”
După art. 171 se introduce un nou articol, art. 1711, cu următorul cuprins:
”171^1 – (1) Obiectele, înscrisurile sau datele informatice predate sau ridicate silit, potrivit art. 170 și 171 pot fi folosite ca probe numai pentru dovedirea infracțiunilor ce fac obiectul dosarului în care au fost solicitate.
Proiectul de modificare a Codului Penal
Modificarea prevederilor privind mărturia mincinoasă
Un alt articol controversat din proiectul de amendare a Codului penal l-ar putea viza pe președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, care este judecat pentru mărturie mincinoasă. În proiect este introdusă o nouă prevedere potrivit căreia nu se consideră infracțiune refuzul de a face declarații prin care persoana se autoincriminează și nici simpla divergență de mărturii într-un proces, dacă nu există alte probe directe care să arate caracterul mincinos al mărturiei.
Dragnea: Vor fi modificate și prevederile abuzului în serviciu
Prevederile din Codul penal privind abuzul în serviciu vor fi modificate, chiar dacă nu au fost încă introduse în propunerile legislative de amendare a legislației penale depuse miercuri de deputatul PSD Florin Iordache.
Precizarea a fost făcută chiar de președintele PSD, Liviu Dragnea, judecat într-un dosar pentru abuz în serviciu.
”Pe abuzul în serviciu sunt mai multe variante. Sunt 14 variante. (…) Se va modifica și acest articol”, a spus Dragnea, adăugând că Iordache așteaptă propuneri în acest sens și că a decis să nu-l introducă în inițiativele depuse miercuri pentru că subiectul a fost prea ”mediatizat” și nu a vrut să înceapă cu el.
Grupul ingracțional organizat, redefinit
Proiectul mai prevede că “nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului”.
Astfel, la articolul 367, alineatul (6) se modifică și va avea următorul cuprins:
“(6) Prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din 3 sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material;
Nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupuplui.
Prin infracțiune gravă se înțelege oricare dintre infracțiunile prevăzute de art. 223 alin. (2) din Codul de Procedură Penală, inclusiv acelea pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani”.
Eliberarea condiționată, după executarea a jumătate din condamnare
Proiectul de modificare a Codului Penal mai prevede că deținuții vor fi eliberați condiționat după ce au executat 50% din pedeapsă, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani.
În prezent, eliberarea condiționată se face după executarea a două treimi din pedeapsă.
Altă modificare prevede că în cazul persoanelor trecute de 60 de ani, eliberarea condiționată să se facă după o treime din pedeapsă, dacă aceasta nu este mai mare de 10 ani, sau după efectuarea a jumătate din pedeapsă, dacă aceasta este în mai mare de 10 ani.
În prezent, în cazul condamnaților mai bătrâni de 60 de ani, eliberarea condiționată poate interveni după efectuarea a 50% din pedeapsă, dacă aceasta nu este mai mare de 10 ani, sau a două treimi din pedeapsă, dacă aceasta este mai mare de 10 ani.
Astfel, articolul 100 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(1) Liberarea condiționată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă:
a) cel condamnat a executat cel puţin jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau ce puţin două treimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 15 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) nu există probe din care instanţa să aprecieze că persoana condamnată nu s-ar fi îndreptat şi nu s-ar putea reintegra în societate.
(2) În cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea condiționată, după executarea efectivă a cel puțin o treime din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu depășește 10 ani, sau a cel puțin jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în alin. (1) lit. b)-d).
(3) În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (1) se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiționată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puțin o treime din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depășește 10 ani, și a cel puțin jumătate, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
(4) În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (2) se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiționată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puțin o pătrime din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depășește 10 ani, şi a cel puţin o treime, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
(5) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberării condiţionate sau care au condus la respingerea acesteia şi, în cazul admiterii, atenţionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune, dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
Confiscarea extinsă: Nu se vor mai confisca bunurile dobândite înainte de 2012
La articolul 112^1
„(2) a) Confiscarea extinsă nu se aplică asupra bunurilor dobândite înainte de intrarea în vigoare a Legii 63/2012 pentru modificarea şi completarea Codului Penal al României şi al Legii 286/2009 privind Codul Penal, b) Confiscarea extinsă se poate aplica asupra bunurilor dobândite ulterior intrării în vigoare a Legii 63/2012 pentru modificarea şi completarea Codului Penal al României şi al Legii 286/2009 privind Codul Penal, numai dacă rezultă că bunurile respective provin din activităţi infracţionale de natura celor prevăzute la alin. (1).” , alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
La articolul 112^1 după alineatul (2) se introduce un nou alineat:
Decizia instanţei trebuie să se bazeze pe probe certe, dincolo de orice îndoială, din care să rezulte implicarea persoanei condamnate în activităţile infracţionale producătoare de bunuri şi bani.”
Termenele de prescripție
La art. 154, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:
„(1) Termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt:
a) 15 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;
b) 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 20 de ani; – s-a eliminat termenul de 10 ani de la punctul b)
c) 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani;
d) 3 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda.”
Art. 155 se modifică și vor avea următorul cuprins:
„(1) Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe pentru fiecare faptă și persoană prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului în cadrul procesului penal.
(2) După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie față de persoana în favoarea căreia curge prescripția de la momentul la care s-a comunicat actul de procedură.”
Se restrânge definiția funcționarului public în sensul legii penale
Art. 175 alin 2 se abrogă.
Ce prevede în prezent:
Funcţionar public
(1) Funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie:
a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;
b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;
c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.
(2) De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.
Informații nedestinate publicității
După art. 187, se introduce un nou articol, art. 187^1
„Art. 187, cu denumirea marginală „informații nedestinate publicității” având următorul cuprins
Prin informații nedestinate publicității se înțelege acea categorie de informații clasificate, potrivit legii, ca secrete de stat sau de serviciu și care sunt cuprinse într-un document având inscripționare în acest sens, dacă nu au fost declasificate în mod legal.”
Art. 269 – Favorizarea făptuitorului – se relaxează până la afinii de gradul II
se modifică alin (3) “Favorizarea săvârșită de un membru de familie sau afin până la gradul II, nu se pedepește.” (față de forma din prezent se adaugă “sau afin…”)
se adaugă alin (4) “Nu constituie infracțiunea prevăzută la alin (1) următoarele:
a) emiterea, aprobarea sau adoptarea unor acte normative;
b) pronunțarea sau dispunerea soluțiilor sau măsurilor de către organele judiciare în cauzele cu care acestea sunt învestite,
c) mărturia depusă în cadrul unor proceduri judiciare ori modalitatea de efectuare a unor expertize în cauze judiciare.”
Ce prevede alin 1: “(1) Ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.”
Art. 273 dupa alin (3), se introduce un nou alineat alin 4:
“(4) Nu constituie infracțiune refuzul de a face declarații prin care persoana se autoincriminează, refuzul de a declara în sensul solicitat de organele judiciare, modificarea și retractarea declarației care a fost dată prin exercitarea unor presiuni de orice fel asupra martorului și nici simpla divergență de mărturii în cadrul unui proces, dacă nu există probe directe din care să rezulte caracterul mincinos și de rea-credință, al acestora.”
Art. 277 după alin (3) se introduce un nou alineat:
“(3^1) Declarațiile publice făcute de autoritățile publice sau funcționari publici prin care, înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, o persoană este considerată vinvovată se pdepsește cu închisoare de la 6 la 3 ani.”
Art. 290
“alin (3) Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii acesteia.”
Traficul de influență, redefinit
La articolul 291 (trafic de influență – n.r.), alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisi unii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta, promisiune urmată de intervenţia la acel funcţionar pentru a îl determina să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.”
În prezent, art. 291 prevede astfel:
(1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
La articolul 292 alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:
„(2) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii acesteia.”
Se elimină neglijența în serviciu: Articolul 298 se abrogă.
