Senzaţionalele triumfuri pe scenele lumii ale sopranei Mariana Nicolesco ne erau cunoscute până la Revoluţie datorită posturilor de radio Europa Liberă, Vocea Americii sau Deutsche Welle.
Cântând pentru prima oară în ţara natală în 1991, ea a creat un eveniment fără precedent, strălucitor prin arta sa, emoţionant prin reacţia incandescentă a publicului, eveniment ce a marcat istoria recentă a Ateneului Român, şi vieţile multor tinere talente ale muzicii.
Zece mii de cereri de bilete, în timp ce Ateneul Român are mai puţin de o mie de locuri, astfel că marea soprană, într-un gest de o generozitate cu care avea să ne obişnuiască de atunci încoace, a repetat Recitalul, tot în triumf, şi a doua zi, şi în ziua următoare.
Avea numai 12 ani viitorul mare pianist Matei Varga, când a asistat la acele evenimente care, aşa cum spune adesea, i-au marcat destinul artistic şi viaţa însăşi. Implicarea absolută a Marianei Nicolesco în actul artistic, grandoarea cântului, perfecţiunea execuţiei, splendoarea prezenţei au rămas pentru el modele de neuitat, ghid secret spre propriile lui succese extraordinare.
Cât despre generaţiile de artişti lirici în a căror devenire Mariana Nicolesco a jucat un rol decisiv, se poate spune fără ezitare că fără implicarea ei, cu toată dăruirea, şi în ideea de a le transmite marile tradiţii ale artei cântului, ei nu ar fi atins nivelul care-i distinge azi pe scenele naţionale şi internaţionale.
Dovadă prezenţa până azi la Festivalul şi Concursul Internaţional de Canto Hariclea Darclée a peste 2500 de concurenţi din peste 50 de ţări şi 5 continente, dovadă măiestria acestora în prezent nu doar în repertoriul de operă, ci şi în arta rafinată a liedului spre care i-a atras şi-i îndrumă ilustra soprană.
Ce anume a condus-o pe Mariana Nicolesco spre culmile artei cântului? Într-o recentă emisiune la Radio România Muzical, ea mărturisea că s-a bucurat de toate succesele care au acompaniat cariera sa, dar a considerat că succesele sunt totuşi efemere, şi s-a gândit întotdeauna la gloria cântului, adică la perfecţiune, la permanenţă. E crezul celor mai importanți artişti din toate timpurile.
Încununată de triumfuri memorabile în sferele cele mai diverse ale repertoriului, şi asta în Europa, în cele două Americi sau în Japonia, mergând de la baroc la Bellini şi Donizetti, de la Mozart la Verdi sau Puccini ori la creaţia contemporană, Mariana Nicolesco a marcat epoca sa cu interpretări inegalabile.
La Traviata de Verdi, în interpretarea sa, a fost publicată în America în renumita serie Historical Performances. Capodopera Beatrice di Tenda, cu Mariana Nicolesco în rolul titular, e considerată de prestigioasa publicaţie Gramophone de la Londra, drept piatră de hotar în discografia belliniană.
Mai mult, muzicologi de seamă o imploră şi azi să cânte şi să înregistreze integral opere ca Norma de Bellini sau Macbeth de Verdi, din care a cântat în Recitaluri marile arii, fiind în timpurile noastre unica soprană drammatico di agilità – pe care o aşează în rând cu Giuditta Pasta, Claudia Muzio, Renata Tebaldi sau Maria Callas – capabilă, şi datoare spun ei, să ne dăruiască interpretări menite să intre în istorie.
Acestui asalt îi face faţă de ziua sa celebra soprană, care pregăteşte două DVD-uri cu marile arii menite să glorifice splendoarea vocii cu care a fost dăruită.
“Iniţial, ne spune Mariana Nicolesco, aveam de gând ca pe 28 noiembrie să mă aflu la Napoli, capitala istorică a artei cântului şi a muzicii de operă, unde ilustrul muzicolog Paolo Isotta şi un grup de fani ireductibili mă aşteaptă pentru o fastuoasă celebrare.
Dar sunt oarecum prizoniera celor două DVD-uri pe care tot ei mi le cer şi le așteaptă cu atâta nerăbdare.
Nu e însă prima oară când 28 noiembrie mă găseşte în plină activitate lirică. La Rio de Janeiro, după premiera cu opera La Bohème de Puccini, m-am trezit în loja primadonei cu o adevărată invazie de aranjamente florale tropicale, atât de bogate şi cu tijele atât de lungi încât a trebuit să mergem până la hotel cu geamurile limuzinei deschise, ca să încapă buchetele.
Altădată, la Edmonton, în Canada, după premiera cu La Traviata de Verdi, au apărut în loja mea mai mulţi români, emoţionaţi cum nu vă puteţi imagina, descendenţi ai unor familii stabilite acolo cu peste un secol în urmă. Şi mi-au oferit un tort imens, care a fost instalat în mijlocul scenei, unde am invitat toată orchestra şi tot corul.
În fine, la Bunka Kaikan din Tokio eram Donna Elvira în minunatul spectacol oferit de Opera din München sub bagheta magnificului dirijor Wolfgang Sawallisch. Şi, la finele reprezentaţiei, într-o atmosferă de euforie generală, ce credeţi că se întâmplă? Mi se oferea în scenă o căruță, da o căruţă adevărată, încărcată cu flori.
Şi acum, împreună cu Îngerul meu Păzitor, pilastru, în felul său al întregii mele aventuri artistice, “aghiotant liric şi body-guard”, cum îşi zice cu mândrie, trecând sub tăcere faptul că e un istoric de artă de prestigiu mondial, şi împreună cu un grup restrâns de prieteni devotaţi, vom viziona în premieră secretă cel puţin primul dintre cele două DVD-uri la care lucrez. Şi ne pregătim să celebrăm pe 7 decembrie 30 de ani de la publicarea la New York a volumului Brâncuşi al lui Radu, devenit de atunci “the world authority” în materie.
Şi o să vă spun un mic secret: am contribuit şi eu cu ceva la această împlinire unică, întocmind Indexul alfabetic, în timp ce Radu călătorea pentru a fotografia în Australia cele două Păsări în Spaţiu ce aparţinuseră cândva Maharajahului din Indore”.
10 capodopere interpretate de Mariana Nicolesco
