Curtea Constituţională a României (CCR) a decis, marţi, la sesizarea Tribunalului Timiş – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, că prevederea din Legea nr. 188/1999 referitoare la suspendarea funcţionarului public pe perioada cercetării disciplinare este neconstituţională.

Plenul CCR a luat în dezbatere excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 94 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 188/1999, care prevede că

“Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcţionarul public se află în una dintre următoarele situaţii: (…) pe perioada cercetării administrative, în situaţia în care funcţionarul public care a săvârşit o abatere disciplinară poate influenţa cercetarea administrativă, la propunerea motivată a comisiei de disciplină”.

În urma deliberărilor, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate cu unanimitate de voturi şi a constatat că prevederile criticate sunt neconstituţionale.

“În motivarea soluţiei de admitere pronunţate, Curtea a reţinut că, pe de o parte, măsura suspendării raportului de serviciu nu poate opera decât în cazul îndeplinirii condiţiei influenţării cercetării administrative de către funcţionarul public implicat, însă, pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor imperative cuprinse în art. 77 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice are obligaţia de a interzice accesul acestuia la documentele care pot influenţa cercetarea sau, după caz, de a dispune mutarea temporară a funcţionarului public în cadrul altui compartiment sau altei structuri a autorităţii ori instituţiei publice”, se precizează în comunicatul CCR.

Prevederile legale criticate sunt în contradicţie cu dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, care consacră principiul legalităţii şi impun obligaţia ca normele adoptate să fie precise, clare şi previzibile.

“În aceste condiţii, măsura suspendării de drept a raportului de muncă al funcţionarului public, în situaţia în care funcţionarul public care a săvârşit o abatere disciplinară poate influenţa cercetarea administrativă, este o măsură excesivă, lipsită de obiectivitate şi temeinicie, ducând la ruperea justului echilibru care trebuie să existe între drepturile şi interesele în concurs, şi anume dreptul la muncă al funcţionarului public şi dreptul autorităţii/instituţiei publice de a lua măsurile necesare unei bune desfăşurări a cercetării disciplinare”, se mai arată în comunicatul CCR.

Decizia este definitivă şi general obligatorie şi va fi comunicată Parlamentului, Guvernului şi instanţei de judecată care a formulat sesizarea, respectiv Tribunalului Timiş – Secţia de contencios administrativ şi fiscal. 

author avatar
Mirela Egeea
Share.
Leave A Reply

© 2024 Secunda Publishing. Designed by Acronim Solutions.
Exit mobile version