Ortodocșii sărbătoresc duminică Învierea Domnului – Paștele, cea mai mare sărbătoare a creștinilor.
”Sărbătoarea Sfintelor Paşti este cea mai mare sărbătoare a Bisericii, o revărsare abundentă de lumină şi bucurie, care dă sens vieţii omului credincios, în istorie, şi îndreaptă întreg universul spre cerul nou şi pământul nou despre care se vorbeşte în cartea numită Apocalipsa (cap. 21) din Noul Testament”, se arată în mesajul transmis credincioșilor de Patriarhul Daniel.
”În vremea noastră, sărbătoarea Învierii Domnului sau Sfintele Paşti ne îndeamnă pe fiecare dintre noi să fim vestitori ai iubirii milostive a lui Hristos, ai păcii şi bucuriei, într-o lume tot mai confuză şi tristă, confruntată adesea cu dezbinarea şi violenţa, cu sărăcia şi suferinţa, cu boala şi cu multe forme ale morţii fizice şi spirituale. Sărbătoarea Sfintelor Paşti ne cheamă să aducem prin rugăciune, prin cuvânt şi faptă bună, lumina Învierii lui Hristos în sufletele copiilor orfani, ale bătrânilor singuri, ale bolnavilor neajutoraţi, ale familiilor îndoliate şi întristate. Să nu uităm în rugăciunea şi în iubirea noastră nici pe românii care se află printre străini, dar trăiesc cu dorul de ţară, de cei dragi rămaşi acasă. Îi aşteptăm cu bucurie să revină şi să rămână definitiv în ţară, deoarece fără ei multe localităţi din România sunt triste şi neajutorate!”, se mai arată în Pastorala de Sfintele Paști 2016.
Paştele îşi trage denumirea de la cuvântul ebraic “Pesah” al vechilor iudei, care înseamnă “trecere”. Mai întâi, cuvântul a desemnat trecerea sau aducerea lumii de către Dumnezeu dintru nefiinţă întru fiinţă, iar mai apoi, trecerea poporului israelian din robia egipteană la libertatea deplină, potrivit Agerpres.
Data la care se sărbătoreşte Paştele depinde de două fenomene naturale (astronomice), dintre care unul cu dată fixă, legat de mişcarea aparentă a soarelui pe bolta cerească (echinocţiul de primăvară, care cade întotdeauna la 21 martie), iar altul cu dată schimbătoare, legat de mişcarea de rotaţie a lunii în jurul pământului (luna plină de după echinocţiul de primăvară). Astfel, Paştele este sărbătorit întotdeauna în prima duminică după luna plină de după echinocţiu.
Din anul 1924, Bisericile rămase la calendarul vechi, neîndreptat (iulian), au continuat să serbeze Paştele după Pascalia veche iar cele care au adoptat calendarul îndreptat au sărbătorit câţiva ani (între 1924 şi 1927) Paştele pe stilul nou.
Ca să se înlăture însă dezacordul acesta dintre diferitele Biserici ortodoxe şi pentru a se stabili o uniformitate în întreaga Ortodoxie, Bisericile care au adoptat calendarul îndreptat au stabilit (din 1927), prin consens general, ca Paştele să fie serbat în toată creştinătatea ortodoxă după Pascalia stilului vechi, adică odată cu bisericile rămase la calendarul neîndreptat, iulian.
