Cum era de aşteptat, Raportul MCV critică parlamentarii că blochează anchetele deschise de DNA colegilor lor penali: o treime din cererile DNA au fost respinse, prin vot (vezi document la finalul articolului).
Abia de curând Senatul a acceptat, printr-un vot la limită, reţinerea şi arestarea lui Dan Şova, pentru care a făcut scut însuşi preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, ordonându-le membrilor partidului său, ALDE, să voteze împotriva cererii DNA.
“În 2015, Parlamentul a refuzat aproximativ o treime din cererile formulate de DNA de ridicare a imunității unor parlamentari pentru a permite inițierea de anchete sau aplicarea măsurilor de arest preventiv – un aspect monitorizat în rapoartele privind MCV anterioare. Deși majoritatea cererilor au fost admise, rămâne valabil faptul că răspunsul Parlamentului la solicitările DNA este lipsit de criterii obiective pe baza cărora să se furnizeze o justificare clară și consecventă în fiecare caz, în special pentru refuzuri”, se precizează în Raportul MCV adoptat de Comisia Europeană miercuri dimineaţă.
Suspendarea miniştrilor penali, inexistentă
De asemenea, “nu au fost încă stabilite norme clare prin care să se dea curs recomandării MCV de a asigura aplicarea rapidă a normelor constituționale privind suspendarea miniștrilor în cazul începerii acțiunii penale împotriva acestora și suspendarea parlamentarilor în cazul pronunțării unor hotărâri negative în materie de integritate sau a unor hotărâri definitive pentru acte de corupție cu privire la aceștia. Rămâne de actualitate faptul că, după cum s-a menționat în raportul din 2015, miniștrii au rămas în funcție după ce împotriva loc începuse acțiunea penală, iar parlamentarii cu condamnări definitive pentru corupție au rămas în funcție”, se mai arată în raport.
Referire la ancheta DNA faţă de Ponta
“Așa cum se menționa în raportul din 2015, în perioada premergătoare alegerii președintelui României, erau semne de schimbare în sensul unei abordări mai responsabile. Aceasta s-a disipat însă în primăvară, în special în urma deschiderii de către Direcția Națională Anticorupție (DNA) a unei anchete vizându-l pe prim-ministru”, adaugă experţii.
Criticile au vizat, în mod personal, atât pe șeful DNA, cât și pe cel al Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ): “De exemplu, într-o scrisoare publică adresată președintelui României, președintele Senatului, făcând referire la cazul unei persoane achitate în primă instanță, dar aflată în arest preventiv timp de 6 luni, a solicitat revocarea președintelui ICCJ și a procurorului șef al DNA. Raportul tehnic, secțiunea 2.1, p. 5”.
Tăriceanu, cu tupeu
Cu tupeu, Tăriceanu a declarat astăzi, asaltat de jurnalişti să comenteze criticile din Raportul MCV, că nu i se pare “deloc corect” modul în care procedează Comisia Europeană față de progresele înregistrate de România în ultimii ani.
“Nu am să comentez acum criticile MCV. Am de multe ori senzația că în loc ca Mecanismul de Cooperare și Verificare să funcționeze ca atare, așa cum a fost conceput, el s-a transformat numai într-un mecanism perpetuu în care sunt anumite ținte puse României și țintele se îndepărtează. Nu mi se pare deloc corect modul în care procedează Comisia Europeană față de progresele enorme pe care le-a făcut România în ultimii ani în toate privințele și, de aceea, vă spun că privesc cu din ce în ce mai puțin interes aceste raporturi care nu mi se par deloc obiective”, a spus Tăriceanu, la Senat.
Tăriceanu este în continuare preşedintele Senatului, profitând de faptul că formaţiunea sa politică, ALDE, are un rol important în asigurarea majorităţii parlamentare a PSD.
Parlamentarii nu respectă independenţa sistemului judiciar
“Comisia a recomandat anul trecut următoarele: „să se asigure că în Codul de conduită al parlamentarilor sunt incluse dispoziții clare în ceea ce privește respectarea independenței sistemului judiciar de către parlamentari și în cadrul procesului parlamentar”. Această recomandare nu a fost urmată”, mai arată experţii CE.
Tot la capitolul “Independenţa justiţiei”, Raportul MCV precizează în secţiunea “Numiri” că numirea unui nou procuror-șef al DIICOT, după arestarea Alinei Bica, a fost “un test important” iar “procedura a fost finalizată, în cele din urmă, cu puține controverse”.
Anul numirilor importante la şefia DNA, ÎCCJ
De asemenea, raportul aminteşte că “în 2016 vor avea loc o serie de numiri în posturi-cheie și atât procesul, cât și rezultatele vor constitui un test important pentru capacitatea sistemului judiciar de a menține procesul de reformă într-o perioadă de schimbări”.
Concret, în luna mai vor fi numiţi procurorul general și procurorul-șef al DNA, în septembrie – președintele ÎCCJ, iar în trimestrul IV membrii Consiliului Superior al Magistraturii (CSM).
“Posturile de președinte al Curții Supreme de Casație și Justiție, de procuror general și de procuror-șef al Direcției Naționale Anticorupție sunt toate posturi care necesită proceduri clare, deschise și predefinite (Procedura de numire a procurorului-șef al DIICOT se aplică, de asemenea, tuturor procurorilor-șefi, adjuncților
acestora și include nivelul șefilor de secții din Ministerul Public și DNA. În total, sunt 15 posturi de procuror pentru care ministrul justiției trebuie să facă numiri în acest an.)”, arată experţii CE.
Recomandări pentru numirea procurorilor de rang înalt
Pe termen mai lung, ar trebui introdus prin lege un sistem mai robust și independent de numire a procurorilor de rang înalt, se recomandă în Raportul MCV, cu precizarea că “la nivel legislativ nu există criterii pentru a se asigura cel mai înalt nivel de competențe profesionale și integritate, iar procedura de numire actuală comportă o componentă politică puternică, având în vedere rolul pe care îl are în cadrul acesteia ministrul justiției”.
“În trecut, procedurile de numire au fost deseori subiect de controversă și au fost marcate în mod clar de influențe politice. Pe baza orientărilor din partea Consiliului Europei, Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii ar trebui să conducă dezbaterea cu privire la măsura în care este oportun ca decizia-cheie să revină unui ministru din guvern, în special în ceea ce privește numirile în posturi care nu sunt de conducere la cel mai înalt nivel a instituțiilor”, se precizează în document.
Nerespectarea judecătorilor și a procesului judiciar
Experţii CE remarcă “încheierea cu succes a urmăririi penale și condamnarea unui număr mare de politicieni binecunoscuți din România pentru corupție la nivel înalt este un semn că tendința subiacentă în ceea ce privește independența justiției este pozitivă și că nicio persoană care comite o infracțiune nu se situează mai presus de lege”.
“S-a înregistrat, însă, și o reacție la această tendință: rămân frecvente criticile la adresa magistraților exprimate de către politicieni și în mass-media, precum și lipsa de respect față de hotărârile judecătorești. În acest an s-a înregistrat o creștere a numărului de cereri de apărare a independenței justiției, în urma unor atacuri în mass-media și din partea unor politicieni, inclusiv a primului ministru și a președintelui Senatului. De asemenea, au existat în continuare cazuri de presiune asupra unor judecători ai Curții Constituționale”, se mai arată în raport.
ANI, cu ochii pe candidaţii la alegerile locale
Viitoarele alegeri locale (iunie 2016) și parlamentare (noiembrie 2016) vor constitui un test cheie, precizează experţii CE.
“Noua lege electorală prevede în mod expres că persoanele excluse de la alegeri printr-o hotărâre judecătorească nu pot candida la alegeri. ANI are responsabilitatea specifică de a verifica declarațiile de avere ale tuturor candidaților. ANI intenționează să organizeze reuniuni la nivel local cu persoanele responsabile de verificarea declarațiilor de avere și să ofere orientări și informații cu privire la erorile recurente”, se arată în raport.
“De asemenea, ANI intenționează să își intensifice campaniile de sensibilizare, astfel încât toți candidații să aibă cunoștință de potențialele incompatibilități și conflicte de interese. Candidaților li se solicită totodată să prezinte o declarație din care să rezulte faptul că îndeplinesc cerințele legale pentru a fi desemnați drept candidați. Ulterior, se efectuează verificări, iar comisiile electorale, partidele politice și cetățenii au posibilitatea de a ataca decizia în instanță. Organismele responsabile de gestionarea alegerilor, atât la nivel național, cât și la nivel local, au în mod clar responsabilitatea de a colabora cu ANI pentru a se asigura faptul că posibilele încălcări ale legii sunt evitate sau identificate cât mai curând posibil”, adaugă experţii CE.
80% rată de confirmare în instanţă a deciziilor ANI
Raportul mai constată că “un procent ridicat din deciziile ANI sunt contestate în instanță – ANI are aproximativ 3.000 de dosare de apărat în instanță – dar rata de confirmare a deciziilor ANI în instanță este în continuare de peste 80%”.
“Secția de contencios administrativ a ÎCCJ a depus eforturi în vederea accelerării soluționării dosarelor ANI (care reprezintă aproximativ 10% din volumul său de muncă) și a redus termenele de pronunțare a hotărârilor de la 18 luni la aproximativ 9 luni. În ceea ce privește conflictele de interese de natură penală, ANI și-a dezvoltat în continuare cooperarea cu Ministerul Public pentru a ajuta la raționalizarea anchetelor și a schimburilor de informații”, se precizează în raport.
În Parlament se întârzie executarea sentinţelor de incompatibilitate
Totuşi, executarea deciziilor definitive ale ANI și confirmarea acestora prin hotărâri judecătorești definitive a rămas o problemă în 2015. Raportul indică “două cazuri din Parlament care au înregistrat întârzieri semnificative înainte ca deciziile finale privind incompatibilitatea să fie executate, conducând la încetarea unui mandat de parlamentar”.
ANI a trebuit să recurgă la aplicarea de amenzi contravenționale sau la notificarea urmăririi penale, recomandă experţii CE.
Raportul MCV concluzionează, printre altele, că “ar trebui să se adopte criterii obiective pentru luarea și motivarea deciziilor cu privire la ridicarea imunității parlamentarilor și să se asigure faptul că imunitatea nu este folosită pentru a se evita cercetarea și urmărirea penală a infracțiunilor de corupție”.
Este al 15-lea raportul pentru România elaborat în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV) pentru evaluarea progreselor înregistrate de autorităţi în reforma sistemului judiciar și combaterea corupției, după aderarea țării la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007.
