Scriitorul Romulus Rusan a murit vineri, la vârsta de 81 de ani, iar soția sa, Ana Blandiana, a scris un mesaj emoționant de adio pe pagina sa de Facebook.
”Nu credeam să învăţ să anunţ vreodată moartea soţului meu ROMULUS RUSAN (1935-2016), omul pe care l-am iubit mai mult de o jumătate de secol şi fără dragostea căruia cu siguranţă nu aş fi supravieţuit”, a postat scriitoarea.
”Două cruci
Tu ai fost crucea mea
Înaltă, subţire,
În stare să mă răstignească
Grindă pe grindă.
Eu am fost crucea ta
Copilărească,
Răsfrântă-n oglindă.
Aceeaşi mişcare
Pentru îmbrăţişare
Şi răstignire,
Pentru mire
Şi pentru mireasă.
Lasă
Vremea să curgă de două ori,
Dinspre seară, şi dinspre zori,
Pentru unul, şi pentru altul,
Să ne asemene,
Şi să ne-acopere sumbră
Cu flori –
Printre care să privim spre înaltul
Desenat cu două cruci gemene:
Una de umbră.”
Scriitorul a fost director în cadrul Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, conducând Centrul Internaţional Pentru Studiul Comunismului.
S-a implicat în construcţia Memorialului de la Sighet, a coordonat colecţia de mărturii şi zeci de cărţi ale rezistenţei l-au avut mentor şi editor, precizează un comunicat al Muzeului Naţional al Literaturii Române.
Rusan a publicat volumele Râul ascuns, 1963; Express 65, 1965; Convorbiri subiective, colaborare cu Ana Blandiana, 1971; O discuţie la masa tăcerii, Editura Eminescu 1976; America ogarului cenuşiu, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1977; La început n-a fost cuvântul, Editura Meridiane, 1977; Artă fără muză, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980; Roua şi bruma, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1982; Cauze provizorii, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1983; O Călătorie Spre Marea Interioară, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1986; Exerciţii de memorie, Fundaţia Academia Civică, 1999; Permisul de pietoni, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2000; România în timpul războiului rece; O zi de toamnă, cândva… 15 Noiembrie 1987 Braşov, Fundaţia Academia Civică, 2012
