Daniela Marin, fosta soție a artistului Ioan Gyuri Pascu, a făcut lumină în cazul morții acestuia prin intermediul unei postări pe blogul personal.
Femeia susține, printre altele, că Ioan Gyuri Pascu avea o reticență vizavi de medici și că în momentul în care a ajuns la ei acasă prima ambulanță, cea cu doctorița care l-a tratat de atac de panică, artistul chiar se simțea bine și nu mai avea probleme.
Pe de altă parte, Daniela Marin susține că Gyuri Pascu avea tot mai multe probleme de sănătate, îi slăbise mult vederea, avea diabet și avea probleme la un picior, astfel că de câteva săptămâni se deplasa cu ajutorul unor cârje.
Femeia spune că Gyuri Pascu a suferit în special “din cauza prietenilor care l-au uitat, din cauza posturilor de radio și tv care îi refuzau melodiile, dar și din cauza ziariștilor de la tabloide”. De altfel, Daniela Marin este de părere că “accidentul vascular cerebral suferit în decembrie 2010 a avut drept cauză enervarea produsă de un fotograf care îl urmărise o zi întreagă și cu care a avut un schimb de replici”.
“Desigur, dacă profesional vorbind a omis să mai facă ceva doctoriţa care a venit cu prima salvare, să se acţioneze în consecinţă… nu e treaba mea. Asta nu-l ajută pe Gyuri şi din păcate, părerea mea e că nu va ajuta pe nimeni altcineva decât pe doamna în cauză. Dar, când a venit dumneaei, Gyuri îşi revenise complet. Chiar am şi zis că e ca în sala de aşteptare la stomatologie când, de frică, nu te mai doare nimic. Nici măcar ceea ce denumea atac de panică nu a avut loc în prezenţa doamnei doctor. I-a explicat ce simţea, i-a răspuns la întrebări… Chiar mă uitam cu speranţă că atunci parcă uitase de panică complet. După ce am condus-o pe doctoriţă la poartă şi m-am întors, Gyuri Pascu era bine. Am mai stat puţin şi-apoi l-am întrebat dacă nu vrea să meargă să se întindă în pat. A zis că da, şi spre uimirea mea s-a ridicat cu uşurinţă în picioare, ba mai mult, a spus că nu vrea să meargă cu cârjele. Asta nu se mai întâmplase de mult prea multe zile. Mai exact din 13 septembrie, o zi în care cu 26 de ani în urmă murise mama mea. Nu ştiu dacă s-ar fi putut salva, nu ştiu dacă îşi dorea să fie salvat, chiar dacă, cu mare speranţă şi încredere aştepta să treacă noaptea ca să mergem a doua zi la Târgovişte, la acupunctură. Marea lui încredere era în acel tratament, şi singura problemă recunoscută, în afară de diabet şi de reducerea considerabilă a vederii era aceea cu piciorul. Cu toate că de la bun început l-am rugat să înţeleagă că trebuie să meargă şi la neurologie şi cardiologie, măcar pentru un control, chiar dacă urma să facă în continuare tratamentul de acupunctură, nu a vrut. După cum mi-a povestit ce se întâmplase cu piciorul, mie asta mi-a venit instantaneu în minte. Dar eu nu sunt medic. Şi nici n-am reuşit în toţi aceşti ani să-l conving vreodată să meargă la controale medicale. Nici eu, nici copilul nostru, nici prietena, nici nimeni. Îmi va trebui ceva timp să accept că până şi-n asta a făcut tot cum a vrut el. Acesta este adevărul”, scrie Daniela Marin pe blogul ei personal. Întreaga postare o puteți citi AICI.
