Borsec

Dedeman

 

ComputerLand

Arctic

Dacia

POLITICĂ: Parlamentul l-a revocat pe Bădălău de la vicepreședinția Curții de Conturi / JUSTIȚIE: Cocoş, Crinuţa Dumitrean, Diacomatu și „Stelu” au scăpat de condamnări / ÎCCJ: Faptele s-au prescris  / CCR se va pronunța în 14 decembrie pe suprataxarea contractelor de muncă part-time / 

Breaking News:

Adrian și Dana Năstase au pierdut la CEDO procesul împotriva României pentru condamnările la închisoare în dosarul Zambaccian

Fostul premier PSD, Adrian Năstase, și soția lui, Dana, au pierdut la CEDO, joi, procesul cu România privind condamnările la închisoare pronunțate pe numele lor în dosarul Zambaccian, în dosare instrumentate de DNA.

Cei doi ar fi vrut niște despăgubiri de la stat – adică din buzunarele românilor.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a declarat joi, în unanimitate, inadmisibile cererile depuse în cauza Năstase împotriva României (cererile nr. 46/15 şi 744/15), potrivit unui comunicat al tribunalului cu sediul la Strasbourg (Franţa). Decizia este definitivă.

Adrian Năstase a fost condamnat, mai întâi, la 2 ani de închisoare cu executare, în 20 iunie 2012, pentru că a folosit în campania electorală din anul 2004 fonduri plătite de firme are s-au înscris la concursul „Trofeul Calităţii”, organizat de Inspectoratul de Stat în Construcţii.
 
A stat în închisoare din 26 iunie 2012 până în 18 martie 2013, când a fost eliberat condiţionat, după aproape 9 luni, prin decizia Tribunalului Bucureşti.
 
A doua condamnare, de 4 ani de închisoare, a fost pronunțată în 6 ianuarie 2014, în dosarul „Zambaccian” în care fostul premier a fost găsit vinovat de luare de mită în formă continuată şi şantaj.
 
Pedeapsa i-a fost contopită cu cea din primul dosar și a rezultat o condamnare de 4 ani și 6 luni de închisoare. În 23 iulie 2014, Năstase a fost eliberat condiționat.
 
Soția lui, Dana, a primit o pedeapsă de 3 ani de închisoare cu suspendare, pentru particiție improprie la folosirea de documente false în vamă.

Instanţa l-a mai condamnat luni pe Adrian Năstase la 5 ani de interzicere a unor drepturi, după executarea pedepsei cu închisoarea, respectiv: dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa o funcţie sau de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii.

De asemenea, instanța a dispus confiscarea sumei de 1,8 milioane de lei de la soții Dana și Adrian Năstase.

Adrian Năstase a fost găsit vinovat pentru că a primit de la Irina Jianu, fost șef al Inspectoratului de Stat în Construcţii, mai multe bunuri aduse din China pentru a-și mobila casa de la Cornu și vilele de pe strada Zambaccian și Christian Tell, București. Bunurile, în valoare de peste 600.000 de euro, ar fi fost cumpărate la cererea soților Năstase, în timpul vizitelor în China, și aduse apoi printr-o firmă a Irinei Jianu.

Obiectele, aduse cu acte false pentru a dota casele lui Adrian Năstase, ar fi fost oferite familiei fostului premier pentru a o numi și a o păstra pe Irina Jianu în funcția de șef al Inspectoratului de Stat în Construcţii.

Năstase s-a plâns la CEDO de modul de constituire a completului de judecată şi a pus sub semnul întrebării imparţialitatea judecătorilor.

CEDO a decis, joi, că plângerile reclamanţilor au fost „în mod evident neîntemeiate” şi le-a respins în conformitate cu articolul 35, aliniatele 3 şi 4, al Convenţiei Europene privind Drepturile Omului.

Curtea a ajuns la următoarele concluzii cu privire la fiecare plângere:

  • Camera de cinci judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a fost constituită conform normelor interne şi aplicarea lor nu a avut consecinţe care ar fi putut fi incompatibile cu scopul şi obiectul dreptului la „un tribunal legal” în cadrul înţelesului dat de Convenţia Europeană privind Drepturile Omului;
  • Dubiile reclamanţilor legate de imparţialitatea completului de judecată care a judecat apelul nu au avut justificări nici subiective, nici obiective;
  • Cerinţele unui proces corect nu au necesitat o nouă examinare a tuturor martorilor care nu fuseseră examinaţi de completul care a judecat apelul, astfel că principiul nemijlocirii nu fusese subminat;
  • Nu a existat nicio aparenţă de încălcare a articolului 6 (dreptul la un proces corect) al Convenţiei, cu privire la presupusa utilizare a atragerii în capcană de către poliţie;
  • În final, statul reclamat nu şi-a încălcat obligaţiile ce îi revin conform articolului 34 (dreptul la solicitare individuală) sau 38 (examinarea contradictorie a cauzei) al Convenţiei.
0 Shares
Se citește acum ...
-- publicitate --
video - emisiuni tv