Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a respins, joi, toate contestațiile și a decis, definitiv, că rechizitoriul în Dosarul Mineriadei este NUL.
Astfel, fostul președinte Ion Iliescu, fostul prim-ministru Petre Roman, fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu, fostul șef al SRI, Virgil Măgureanu și alți inculpați pot sta liniștiți, așa cum au făcut-o 30 de ani și primesc acum pensii speciale.
În luna mai 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis ca dosarul Mineriadei să fie retrimis Parchetului pentru refacerea anchetei.
Dosarul „Mineriada din 13-15 iunie 1990″, redeschis în anul 2017, în urma unei decizii a CEDO, a fost trimis în judecată în urmă cu 3 ani și 6 luni (13 iunie 2017).
La 2 ani de la trimiterea în judecată, dosarul “Mineriada” este returnat procurorilor. ÎCCJ consideră NUL rechizitoriul
După doi ani, în luna mai 2019, judecătorul Constantin Epure de la Camera preliminară a Instanței Supreme a declarat NUL rechizitoriul și l-a returnat procurorilor militari.
Motivul: rechizitoriul ar fi lipsit de claritate, probele ar fi fost administrate cu încălcarea procedurii și a dreptului la apărare al inculpaţilor.
Mărieș: Judecătorul ne-a ținut un an și jumătate să ne spună că rechizitoriul Mineriadei e de aruncat la gunoi
Soluția a generat un val de nemulțumiri în rândul părților civile din dosar, care s-au aflat în sală și au acuzat atunci „injustiția”.
Iar cum decizia ÎCCJ nu a fost definitivă, a fost atacată atât de către Parchetul General, cât și de către sute de victime.
Anul acesta, în 18 februarie, Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie (SIIJ) a contestat decizia judecătorului Epure.
„În cauza cunoscută generic sub denumirea „Dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990’, la data de 14 februarie, Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie (structura competentă în acest moment) a declarat contestaţie împotriva Încheierii 192 pronunţată la 8 mai 2019 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală, cu privire la inculpaţii: Iliescu Ion, Roman Petre, Voiculescu Gelu Voican, Măgureanu Virgil, Florescu Mugurel Cristian, Dumitrescu Emil, Ionescu Cazimir Benedict, Sârbu Adrian, Cozma Miron, Drella Matei, Burlec Plăieş Cornel, Dobrinoiu Vasile, Peter Petre şi Ghinescu Alexandru”, a precizat SIIJ, înt-un comunicat.
Competenţa de formulare a apelului i-a revenit Secţiei Speciale întrucât unul dintre inculpaţi, Mugurel Florescu, a fost procuror militar, fost şef al Direcţiei parchetelor militare din cadrul Parchetului general.
Motivarea deciziei de retrimitere spre refacere a anchetei a fost publicată după 9 luni, deşi Codul de procedură penală prevede un termen de 30 de zile.
Și iată că astăzi, Instanța supremă a respins toate contestațiile și a decis definitiv că rechizitoriul este NUL.
Astfel, crimele lui Iliescu și complicii lui din 1990 rămân nepedepsite.
Mineriada
Zilele de 14 şi 15 iunie 1990 au fost marcate de venirea minerilor din Valea Jiului în Bucureşti, pe care preşedintele Iliescu i-a îndemnat să ocupe şi să cureţe Piaţa Univesităţii.
Manifestanţii au fost bătuţi de către mineri, fiind devastate Universitatea, Institutul de Arhitectură, sediile unor ziare şi reviste independente (ex: „România Liberă”, „Dreptatea”, „Baricada”) şi a unor partide politice de opoziţie (PNL, PNŢCD).
De asemenea, forţele de ordine au recurs la arestări, în timp ce opinia publică internaţională şi lideri din întreaga lume au cerut conducerii de la Bucureşti să pună capăt represiunii din Piaţă.
Înainte de plecarea minerilor din Bucureşti, Ion Iliescu le-a mulțumit public.
Potrivit procurorilor militari, în zilele de 11 și 12 iunie 1990, autorităţile statului au hotărât să declanșeze un atac violent împotriva manifestanților aflați în Piaţa Universităţii din Bucureşti, care militau în principal pentru adoptarea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara și își exprimau, în mod pașnic, opiniile politice în contradicție cu cele ale majorității care forma puterea politică la acel moment. În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forțe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații, precum și peste zece mii de mineri și alți muncitori din mai multe zone ale țării.
Atacul a fost pus în practică în dimineața zilei de 13 iunie 1990, având următoarele consecințe:
1. moartea prin împușcare a 4 persoane
2. vătămarea integrității fizice sau psihice a unui număr total de 1388 de persoane
3. privarea de dreptul fundamental la libertate, din motive de ordin politic, a unui număr total de 1250 de persoane
În cadrul acestei acțiuni, peste două sute de persoane au fost ridicate şi transportate la o unitate militară a Ministerului de Interne din localitatea Măgurele, unde au fost reţinute până în după amiaza aceleiaşi zile, când au fost lăsate să plece, după o cercetare sumară.
Concomitent, s-a pătruns în forţă, fără drept, în sediul Institutului de Arhitectură și al Universității din București, fiind percheziţionate mai multe birouri, iar persoanele aflate în incintă au fost evacuate prin acte de violenţă.
Conform hotărârii luate de către preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, primul-ministru al Guvernului României, viceprim-ministrul, conducători ai instituţiilor de forţă, precum şi de către persoane din conducerea Frontului Salvării Naţionale, în Piaţa Universităţii au fost aduşi muncitori de la Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti, coordonați de directorul acesteia.
Muncitorii s-au manifestat violent, agresând fizic persoanele întâlnite în zona Institutului de Arhitectură, după care au ocupat Piaţa Universităţii împreună cu forțele de ordine, pentru a împiedica revenirea manifestanţilor.
Acţiunile întreprinse de autorităţile statului au generat o ripostă violentă din partea opozanţilor, astfel că au fost incendiate sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne, Televiziunii Române şi Serviciului Român de Informaţii.
S-a făcut uz de armă cu muniţie de război de către forţele de ordine, în aceste împrejurări fiind împuşcate mortal 4 persoane, iar alte 3 au fost rănite, de asemenea, prin împuşcare.
Represiunea autorităţilor a continuat, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, printr-un atac sistematic desfășurat împreună cu minerii şi muncitorii din mai multe judeţe ale ţării, care deveniseră o adevărată forţă de ordine, paralelă cu cele recunoscute şi organizate potrivit legii.
În acest context, minerii aduși în București au devastat sediile partidelor politice nou înființate sau reînființate după Revoluția din decembrie 1989 și care se aflau în opoziție. De asemenea, au agresat locuitori ai Bucureștiului și alte persoane având legătură cu manifestațiile din Piața Universității, imaginile cu actele de violență comise de mineri pe străzile orașului fiind mediatizate în întreaga lume, mai spun anchetatorii.
Aceste evenimentele au fost urmarea actelor de diversiune și manipulare a opiniei publice de către autoritățile statului reprezentate de către inculpați, care au prezentat manifestațiile din Piața Universității într-un mod distorsionat și au acreditat ideea că ele sunt determinate de o așa-zisă ”rebeliune de tip legionar”. Manifestanții care își exprimau opiniile politice au fost prezentați ca persoane cu ocupații infracționale, ,,elemente extremiste, reacționare”, fiind etichetați de președintele ales al României ca fiind ”golani”.
Persoanele care au fost ridicate din Piața Universității, împreună cu altele considerate ca având legătură cu manifestațiile, au fost duse cu forța în cazărmi aparținând Ministerului de Interne, fiind private de libertate într-un mod nelegal și în spații total improprii pentru deținerea unor persoane. Privarea de libertate fără forme legale a acestora a durat până cel mai târziu pe data 21 iunie 1990.
Pentru probarea dosarului au fost audiate 46 de persoane, având calitatea de inculpat sau suspect, 1388 de persoane vătămate, 146 de succesori ai persoanelor vătămate și 589 de martori, fiind emise circa 2300 de citații.
Dosarul are 413 volume, iar rechizitoriul întocmit 2.000 de file.
