După patru zile de blocaj la Comisia juridică a Senatului, ministrul Sănătății, Nelu Tătaru, secretarul de stat în MAI, Raed Arafat, și ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, l-au convins, marți noapte, pe Robert Cazanciuc (PSD), de necesitatea internării forțate a persoanelor asimptomatice pe o perioadă de 48 de ore, după care acestea pot fi izolate la domiciliu numai printr-o decizie a Direcției de Sănătate Publică (DSP).
Votul final asupra proiectului de lege privind carantinarea și izolarea va avea loc în ședința de plen a Senatului – la ora 16.00, când este așteptat și premierul Ludovic Orban.
Dezbaterile au avut loc cu ușile închise, departe de ochii presei. Au fost, practic, reluate marți seară la ora 21.00, după şase ore de „discuţii tehnice informale pe texte” cu miniștrii Tătaru, Predoiu și șeful DSU, Raed Arafat.
Tătaru: „Asimptomaticii vor fi internați 48 de ore, iar DSP va decide dacă se pleacă la domiciliu”
Ședința Comisiei juridice a Senatului s-a încheiat în jurul orei 1,30.
Senatorii jurişti au eliminat toate articolele eferirile la carantinarea bunurilor suspecte de a fi contaminate cu un agent înalt patogen.
Potrivit articolului 7 al proiectului de lege votat în comisie, măsura carantinei persoanelor se instituie pe baza afirmaţiilor ştiinţifice oficiale şi a definiţiei de caz, la domiciliul persoanei, la o locaţie declarată de aceasta sau în spaţiul desemnat de autorităţi cu privire la persoanele suspecte a fi infectate sau purtătoare ale unui înalt agent patogen care:
a) sosesc din zone în care riscul epidemiologic este ridicat, pe baza datelor epidemiologice transmise la nivel naţional, european şi internaţional de către organismele în domeniu;
b) au intrat în contact direct cu persoane confirmate a fi infectate de o boală infecto-contagioasă.
„În situaţia în care aceste persoane refuză măsura carantinării la domiciliu sau la altă locaţie declarată de acestea, precum şi atunci când persoanele în cauză nu respectă măsura carantinei pe durata acesteia, deşi au consimţit anterior carantina, medicul sau organele de control recomandă iar reprezentatul DSP decide carantinarea persoanei în spaţiul special desemnat de autorităţi, dacă acestea constată riscul de transmitere a unei boli infecto-contagioase, cu risc iminent de transmitere comunitară. (…) Decizia se emite cu celeritate, în cel mult 24 de ore de la informarea făcută de medic sau de organele de control şi se comunică de îndată persoanei în cauză”, au decis senatorii jurişti.
De asemenea, s-a stabilit că persoana în cauză nu poate părăsi domiciliul, locaţia declarată pentru carantină, după caz, spaţiul special desemnat de autorităţi, fără încuviinţarea medicului sau reprezentantului DSP şi că măsura carantinării încetează la expirarea termenului specific perioadei de incubaţie sau anterior, ca urmare a confirmării persoanei ca purtătoare a agentului înalt patogen, cu sau fără semne sugestive specifice definiţiei de caz, fiindu-i aplicabile dispoziţiile privitoare la măsura izolării din acest act normativ.
Izolarea
Senatorii jurişti au căzut de acord şi pe articolele referitoare la măsura izolării. Pe scurt, o persoană infectată, cu sau fără simptome, poate fi internată obligatoriu de către medic pentru o perioadă de maximum 48 de ore. Dacă medicul constată că se menține riscul de transmitere a bolii contagioase, propune Direcției de Sănătate Publică internarea pacientului pentru o perioadă mai lungă. Dacă persoana internată nu este de acord cu măsura, poate ataca în instanță decizia DSP, iar instanța va judeca dosarul cu celeritate.
Articolul 8: IZOLAREA
(1) Izolarea se instituie pentru persoanele bolnave cu semne și simptome sugestive specifice definiției de caz, precum și pentru persoanele purtătoare ale agentului înalt patogen chiar dacă acestea nu prezintă semne și simptome sugestive.
(2) Lista bolilor infectocontagioase pentru care se instituie izolarea persoanelor la domiciliul acestora, la o locație declarată de acestea sau, după caz, în unități sanitare, precum și lista unităților sanitare de bază în care se tratează persoanele bolnave se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Pentru a asigura un echilibru corect între nevoia de a preveni răspândirea unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitară și drepturile si libertatile fundamentale ale persoanelor, măsura izolării se instituie în raport de lista bolilor infectocontagioase, stabilită potrivit alin. (2) cu respectarea următoarelor standarde necesare exercitării drepturilor și libertăților fundamentale:
a) Măsura sa fie dispusă pe durata limitată, în mod nediscriminatoriu și proporțional cu situația de fapt care o determină;
b) Măsura să aibă ca scop prevenirea răspândirii unei boli infectocontagioase, periculoase pentru siguranța persoanei și sănătatea publică;
c) Măsura să fie instituită pe o durată limitată, care protejează interesul public și să nu determine un dezechilibru între nevoia de protejare a sănătății publice și imperativul respectării libertății persoanei.
(3) Izolarea persoanelor prevazute la alin. (1) se instituie cu acordul persoanelor supuse examinării, iar în lipsa acestuia în condițiile alin. 6, într-o unitate sanitară stabilită conform alin. (2), pentru cel mult 48 de ore, exclusiv în vederea efectuării examinărilor clinice, paraclinice și a evaluarilor biologice, atunci când medicul constată riscul de transmitere a unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitară.
(4) La expirarea termenului de 48 de ore, pe baza examinărilor clinice și paraclinice, dacă se menține riscul transmiterii unei boli infectocontagioase cu risc de transmitere comunitară, medicul recomandă prelungirea măsurii izolării prevăzute la alin. 3, în unitatea sanitară ori, după caz, la domiciliul persoanei sau la locația declarată de aceasta.
(5) Izolarea la domiciliu sau la locația declarată se instituie dacă riscul contaminării altor persoane sau al răspândirii bolii infectocontagioase este redus. Izolarea la domiciliu sau la locația declarată nu poate fi dispusă în situațiile în care informațiile științifice oficiale referitoare la tipul agentului înalt patogen, calea de transmitere și rata de transmisibilitate impun izolarea persoanelor exclusiv în unitațile sanitare stabilite prin hotărâre a Guvernului.
(6) În situația în care persoanele prevăzute la alin. (1) refuză măsura izolării instituite conform alin. (3) sau alin. (4), după caz, sau dacă persoanele nu respectă măsura izolării instituite la domiciliu sau la locația declarată pe durata acesteia, deși au consimțit-o anterior, medicul sau, dupa caz, organele de control informează de îndată Direcția de Sănătate Publică județeană sau a Municipiului București, care poate confirma sau infirma măsura izolării recomandată de medic, în unitatea sanitară, printr-o decizie cu caracter individual. Decizia va conține mențiuni cu privire la data și emitentul actului, numele și datele de identificare a persoanei izolate, durata măsurii izolării în unitatea sanitară și calea de atac prevăzută de lege. Decizia se emite cu celeritate în cel mult 24 de ore de la informarea făcuta de medic sau, dupa caz, de organele de control și se comunică de îndată persoanei în cauză. Până la emiterea deciziei care infirmă măsura izolării recomandate de medic sau, după caz, de organele de control potrivit alin. (3) sau alin. (4) sau până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de anulare a deciziei privind instituirea izolării în condițiile alin. (3) sau alin. (4), persoana în cauză nu poate părăsi unitatea sanitară ori, dupa caz, domiciliul sau locația declarată, fără încuviințarea medicului sau a reprezentantului Direcției de Sănătate Publică.
(7) Măsura izolării instituite potrivit alin. 4 încetează la data confirmării persoanei ca persoană vindecată pe baza examinărilor clinice și paraclinice sau a recomandării medicului care constată că riscul la transmiterea a bolii nu mai există.
Ocrotirea temporară a minorilor
Articolul 9 a fost modificat astfel: „Când măsura carantinei sau izolării a fost luată faţă de o persoană în a cărei ocrotire se află un minor, o persoană pusă sub interdicţie, o persoană căreia i s-a instituit tutela sau curatela ori o persoană care datorită vârstei, bolii sau din orice alt motiv rămâne fără supraveghere şi îngrijire, părintele, ocrotitorul egal, personalul medical sau reprezentantul Direcţiei de Sănătate Publică anunţă serviciul public de asistenţă socială în vederea monitorizării acestora şi, dacă se impune, în vederea luării măsurilor legale de ocrotire temporară pentru persoanele respective. Monitorizarea şi, după caz, măsurile legale de ocrotire temporară a persoanelor pot fi dispuse numai pe durata în care acestea rămân fără supraveghere şi fără îngrijire şi nu pot avea ca efect suspendarea de drept a exerciţiului drepturilor părinteşti sau a drepturilor ocrotitorilor legali”.
Textul stipulează şi că monitorizarea şi, după caz, măsurile legale de ocrotire temporară a persoanelor nu pot fi dispuse dacă părintele sau ocrotitorul legal a desemnat un alt membru al familiei sau o persoană de referinţă pentru supravegherea şi îngrijirea acestor persoane, iar aceasta acceptă să exercite temporar supravegherea şi îngrijirea persoanelor respective.
„Direcţiile generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului vor lua măsuri pentru punerea la dispoziţia acestor persoane de locaţii rezidenţiale corespunzătoare şi personal specializat: educatori, psihologi în funcţie de vârstă şi starea de sănătate a persoanelor ocrotite pe întreaga durată în care acestea rămân fără supraveghere şi îngrijire”, mai prevede articolul 9.
