“Nu se poate cenzura voința politică a unui partid de a participa la alegeri într-o alianță electorală pe motive formale, legate exclusiv de calitatea semnatarului Protocolului alianței de reprezentant al partidului, din moment ce partidul, prin reprezentanții legali, nu a contestat această calitate sau nu a denunțat respectivul protocol”, se arată în motivarea deciziei ÎCCJ privind înregistrarea Alianței 2020 USR PLUS.
Înalta Curte mai explică faptul că, pentru admiterea protocolului de constituire a unei alianțe electorale, Biroul Electoral Central (BEC) are obligația să verifice dacă:
- Respectiva alianță este formată la nivel național, din partide înscrise în registrul partidelor politice, alianțe politice sau organizații ale cetățenilor aparținând minorităților naționale, care au fost legal înființate;
- Partidul politic, alianța politică sau organizația cetățenilor aparținând minorităților naționale care figurează ca parte în protocol nu face parte dintr-o altă alianță electorală, deja înregistrată;
- Sunt respectate condițiile legale referitoare la denumirea alianței electorale;
- Protocolul a fost depus în termen de 48 de ore de la înființarea Biroului Electoral Central.
Curtea arată că, din motivarea deciziei BEC de respingere a înregistrării Alianței 2020, niciuna dintre cerințele legale nu a fost reținută ca fiind încălcată.
ÎCCJ spune că ”nu poate fi ignorat faptul că legiuitorul nu a prevăzut, sub sancțiuni specifice, alte cerințe de fond și/sau de formă ce ar trebui îndeplinite de înscrisul constatator al protocolului și eventuala obligație a Biroului Electoral Central de a le verifica prin ordin”.
”Cât privește considerentul deciziei contestate, în sensul că semnatarii protocolului nu figurează în registrul partidelor politice în calitate de președinți ai celor două partide, Înalta Curte arată că din legea nr. 33/2007 (legea alegerilor europarlamentare – n. red.) nu reiese că ar fi impusă o astfel de condiție pentru încheierea și depunerea protocolului. Prin urmare, ceea ce este esențial este ca semnatarii protocolului să fi fost împuterniciți în acest sens de partidele în discuție, prin organele lor de conducere”, se mai precizează în motivare.
ÎCCJ insistă că obligația legală ca semnatarii protocolului Alianței 2020 să fi fost împuterniciți în acest scop a fost îndeplinită:
- Pe de o parte, Biroul Național al USR i-a împuternicit în acest scop pe Dan Barna și Cătălin Drulă, în data de 27 februarie 2019;
- pe de altă parte, organul de conducere al USR a fost modificat, printr-o decizie a Tribunalului București, prin schimbarea președintelui partidului, în persoana lui Dan Barna, în urma deciziei congresului din 28 octombrie 2017;
- în ceea ce privește PLUS, alegerea lui Dacian Cioloș în funcția de președinte a fost consfințită de depunerea spre înregistrare în Registrul partidelor la data de 4 martie 2019.
Biroul Electoral Central (BEC) a respins, pe 7 martie, protocolul de constituire a alianţei electorale „Alianţa 2020 USR PLUS”, pe motiv că cererea de admitere a protocolului a fost formulată de Dan Barna şi Dacian Cioloş, care nu au calitatea de reprezentanţi ai USR şi, respectiv, PLUS.
Culmea este că toate cele 5 judecătoare din BEC sunt de la ÎCCJ și au respinsînscrierea alianței.
Decizia BEC a fost contestată la Înalta Curte de Casație și Justiție care, a doua zi, a decis că Alianței 2020 USR PLUS poate candida la europarlementare.