Parchetul General se opune adoptării prin ordonanță de urgență (OUG) a modificărilor pe care ministrul Justiției, Tudorel Toader, vrea să le opereze în Codul Penal și Codul de Procedură sub pretextul transpunerii deciziilor Curții constituționale.
Amintim că proiectul de OUG a fost transmis de Toader pentru aviz, la CSM.
Parchetul General precizează că modificările nu reclamă nicio urgență, însă poate duce la îngreunarea activității procurorilor.
În privința recursului în anulare în cauzele soluționate definitiv de completurile de 5 de la Curtea Supremă în utlimii 5 ani și reducerea termenului de prescripție, Parchetul General arată că nu sunt cerute de CCR.
Modificările nu transpun deciziile Curții Constituționale, dimpotrivă, unele contravin chiar acelor decizii ale Curții a căror transpunere, probabil, se dorește. În acest sens, exemplificăm:
- modificarea propusă la art. 21 din Codul de procedură penală, care nu rezolvă problema participării persoanei responsabile civilmente în procedura de cameră preliminară (cerință rezultată din decizia CCR nr. 257/2017);
- modificarea privind contestația în anulare care contravine dispozițiilor explicite ale Deciziei Curții Constituționale nr. 685/2018 privind conflictului juridic de natură constituțională dintre Parlamentul României, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte;
- o serie de alte modificări propuse la Codul de procedură penală care operează o restrângere a conținutului unor drepturi fundamentale în comparație cu textele în vigoare (spre exemplu, cele propuse în legătură cu conținutul dreptului la tăcere al persoanei acuzate), contrar jurisprudenței CCR care permite doar creșterea și nu coborârea standardelor naționale în materia drepturilor omului.
Articolul 154 -Termenele de prescripție a răspunderii penale
Observații privind modificările aduse textului:
– modificarea constituie o schimbare de politică penală, incompatibilă cu regimul urgent al măsurilor ce pot fi adoptate în procedura de urgență;
– modificarea nu este reclamată de vreo decizie a Curții Constituționale;
– rezultatul acestei modificări analizat prin raportare la altele propuse în materia răspunderii penale, precum și la regimul general mai redus al sancțiunilor din noul Cod penal constă în înlăturarea efectului disuasiv al legii penale în general și în creșterea dificultății în efectuarea urmăririi penale în cauze care au ca obiect infracțiuni deosebit de grave.
Articolul 426 – Contestația în anulare
Observații privind modificările aduse textului:
– repunerea în termenul de exercitare a acestei căi extraordinare de atac trebuie analizată prin raportare la dispozițiile art.1 alin.(4) și (5) precum și art.115 alin.(4) din Constituție;
– soluția legislativă propusă produce efecte retroactive pentru cauzele deja judecate definitiv, aducând atingere principiului securității raporturilor juridice și încrederii cetățenilor în actul de justiție.
– consecințele practice ale soluției legislative propuse se concretizează în posibilitatea desființării măsurilor asigurătorii dispuse și, implicit, posibilitatea sustragerii bunurilor indisponibilizate în vederea reparării pagubelor produse prin infracțiune sau a executării măsurilor de siguranță prevăzute de lege. De asemenea, părțile civile și statul vor fi expuse riscului de a nu mai recupera prejudiciile și nici de a obține executarea hotărârilor într-un termen rezonabil.
În condițiile în care modificarea propusă ar intra în vigoare, ar fi afectate un număr de 29 cauze în care hotărârile pronunțate de Completurile de 5 judecători ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au rămas definitive, vizând 49 de inculpați. Precizăm că acest număr nu include și cauzele judecate cu participarea procurorilor din cadrul structurilor DNA și DIICOT.
