Germania a câştigat pentru prima dată Campionatul European de fotbal abia în 1972, sub denumirea Germania de Vest sau Republica Federală Germană.
Însă foarte bine putea evolua şi sub denumirea de “Gerd Muller”, pentru că atacantul neamţ, primul mare golgeter al erei moderne, şi-a pus amprenta decisiv pe succesul naţionalei sale.
Muller a reuşit câte o dublă în semifinala cu Belgia, gazda competiţiei, 2-1, şi în finala cu URSS, 3-0, dar a marcat şi mai mult de 50% din golurile echipei în preliminarii, 7 din 13.
Ajunsă gazdă a turneului final doar graţie faptului că Anglia şi Italia nu au obţinut calificarea, Belgia şi-a adjudecat bronzul, după 2-1 în finala mică disputată împotriva Ungariei.
De remarcat că nemţii au dominat copios şi Echipa competiţiei, asigurându-şi şapte posturi de titulari din 11: Evgheni Rudakov – Paul Breitner, Murtaz Khurţilava, Franz Beckenbauer, Revaz Dzodzuaşvili – Herbert Wimmer, Gunter Netzer, Uli Hoeness – Jupp Heynckes, Gerd Muller, Raoul Lambert.
Repartizată în Grupa preliminară I, alături de Cehoslovacia, Ţara Galilor şi Finlanda, România a prins locul 1 şi calificarea în sferturi graţie golaverajului mai bun, echipa noastră şi Cehoslovacia mergând umăr lângă umăr până la final.
Chiar şi aşa, “tricolorii” au ratat calificarea la turneul final după un baraj cu Ungaria încheiat în trei acte. A fost 1-1 la Budapesta, 2-2 la Bucureşti şi 2-1 pentru Ungaria în meciul de departajare, de la Belgrad, diferenţa făcând-o un gol marcat de Istvan Szoke în minutul 89.