Naţionala feminină de handbal a României a suferit, joi seara, o nouă înfrângere usturătoare la Campionatul Mondial din Danemarca.
După 18-26 cu Spania, România a avut o nouă evoluţie dezamăgitoare şi cu Norvegia, pierzând cu 22-26.
A fost un nou meci în care apărarea a capotat lamentabil la aproape mai fiecare fază periculoasă, iar atacul s-a bazat din nou aproape exclusiv pe Cristina Neagu (opt goluri, cea mai bună marcatoare de pe teren), jucătoare al cărui stil a fost deja cam învăţat de toate jucătoarele din lume.
În aceste condiţii, România a pus rareori probleme adversarei, Norvegia distanţându-se rapid la 7-2 în minutul 13. Fără prea multe idei de joc, echipa noastră s-a apropiat totuşi periculos înainte de pauză, până la 10-12, dar a fost un simplu foc de paie.
Norvegia a intrat cu avantaj de trei goluri la vestiare, 13-10, şi s-a desprins din nou după pauză. S-a încheiat 26-22 pentru nordice, graţie faptului că Herrem şi compania au luat piciorul de pe acceleraţie pe final, iar la ce a arătat în ultimele două meciuri putem spune că România merită să meargă în optimi doar pentru că Puerto Rico şi Kazahstan sunt şi mai slabe.
Vineri se joacă ultima etapă din grupă, când România dă piept cu o altă echipă extrem de puternică, Rusia, dar ar fi cazul ca jucătoarele noastre să se gândească deja la meciul din optimi, când vom da piept cu câştigătoarea Grupei C, Franţa sau Brazilia, în condiţiile în care nu mai putem evita locul 4 din grupă.
Echipele calificate în optimi sunt, practic, Muntenegru, Ungaria, Danemarca, Serbia, Olanda, Suedia, Polonia, Angola sau China, Franţa, Brazilia, Coreea de Sud sau Argentina, Germania, Rusia, Spania, Norvegia şi România.
România trebuie să se califice măcar în faza sferturilor de finală, pentru a spera la îndeplinirea obiectivului, respectiv menţinerea în lupta pentru calificarea la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro, de anul viitor, dar la cum s-a jucat până acum, J.O. par un vis imposibil. Fetele trebuie să arate o cu totul altă faţă în meciurile eliminatorii, dacă vor să ne facă să credem că momentele în care vorbeau despre eventuala câştigare a unei medalii nu erau doar bazaconii.
