Atacantul Ciprian Marica, unul dintre cei mai buni marcatori din istoria echipei naţionale de fotbal a României, şi-a anunţat oficial, luni, retragerea din activitate.
Decizia vine la mai mult de şase luni de la despărţirea de ultimul său club, Steaua Bucureşti. Marica a sperat în toată această perioadă că se va putea pune pe picioare, din punct de vedere fizic, şi că va mai prinde măcar un contract important peste hotare, dar numeroasele probleme medicale i-au dat planurile peste cap şi l-au obligat, la numai 31 de ani, să agaţe ghetele în cui.
Marica s-a despărţit de fotbal printr-un mesaj emoţionant postat pe pagina sa de Facebook:
“Dragi prieteni. Dragii mei prieteni! Aş vrea să vă împărtăşesc trăirile mele, aşa că mă adresez vouă cu “dragii mei români”! Încep cu începutul. M-am apucat de fotbal fascinat de nopţile petrecute în stradă la succesele Generaţiei de Aur. M-am apucat de fotbal convins că pot să scot şi eu alţi copii în stradă cu acelaşi vis: să joci cu tricolorul pe piept! Am fost Hagi, am fost Lupescu, am fost Popescu, am fost Răducioiu, am fost Dorinel, am fost Ilie, am fost Petrescu, Lăcătuş, Sabău, Stelea, Prunea, Mihali, Prodan. Am fost suporter şi fotbalist. Am fost pe buzele voastre la goluri, am fost în nervii voştri când nu mi-a ieşit! V-am văzut fericiţi pe garduri, v-am simţit durerea înfrângerilor noastre şi mi-am dorit să vă ridic cât mi-a stat mie în putere. De fiecare dată când v-am văzut lacrimile din ochi am uitat de lacrimile mele. M-aţi ridicat voi, când n-am putut eu s-o fac singur. Prieteni, am trăit cel mai mare vis al copilăriei, cea mai mare onoare alături de voi: să îmi pot reprezenta ţara. Fotbalul m-a învăţat tot ceea ce sunt acum, m-a învăţat să muncesc, să trăiesc bucuriile, m-a învăţat să iubesc, să respect aproapele şi adversarul. M-a învăţat să trăiesc frumos. Şi, mai ales, să mă mândresc. Cu băieţii mei, cu voi, cu România! Cu noi! Cu noi toţi, echipa naţională!
Am tot explicat, naţionala suntem toţi, nu doar 11 oameni din teren. Cred că asta e cea mai mare realizare a carierei, de fapt. Fotbalul mi-a arătat cum să funcţionez în echipă, să împart totul cu cei de lângă mine, să mă bucur la victorii, să mă ridic la infrângeri, să îmi iubesc munca. Munca? E atât de rece spus! Pentru că, atunci când pe piept scrie ROMÂNIA, nu mai e muncă, e mândrie şi datorie. E luptă şi e vis. E intonarea imnului naţional, e bucuria golului, adrenalina victoriilor, emoţia din ochii voştri.
Nu am cuvinte, nu îmi ajung pentru câte emoţii am. Mulţumesc pentru că pot să te iubesc, România! Mulţumesc fotbalului pentru tot ce mi-a dat! Vă mulţumesc vouă pentru tot ce mi-aţi transmis, pentru aprecierile şi încurajările voastre. Chiar şi când m-aţi certat, aţi dat sens carierei mele de sportiv! De reprezentant al României!
Am fost mereu deschis faţă de voi, dar nu mi-e uşor să anunţ asta: starea mea fizică nu îmi mai permite să fac lucrurile la acelaşi nivel aşa cum meritaţi voi. Aşa că pun punct aici carierei mele de fotbalist. Voi rămâne cel mai mare fan al României, al echipelor la care am jucat, voi fi mereu unul dintre voi. Vreau să le mulţumesc pentru tot antrenorilor, coechipierilor, managerilor care au contribuit la formarea mea ca sportiv.
Le mulţumesc mult şi celor din mass-media, jurnaliştilor care au dat amploare reuşitelor mele şi ale căror critici m-au ajutat, deşi au durut. Le mulţumesc tuturor adversarior din teren. Au făcut să mă doară înfrângerile, dar mi-au arătat dimensiunea victoriei! Dar, înainte de toate, vă mulţumesc VOUĂ!
În viitorul apropiat, mi-am propus să mă dedic mai mult familiei şi Fundaţiei Ciprian Marica. Am fost prea mult timp departe de cei dragi. Am de recuperat. Ai mei m-au aşteptat cuminti şi răbdători să mă întorc acasă. Până aici, voi m-aţi ajutat să înving singurătatea, înstrăinarea! Aţi fost cea de-a doua mea casă, a doua mea familie. Şi ai mei au înţeles asta!
Vă mulţumesc tuturor şi fiecăruia în parte. Vă aştept pe stadion, ne vedem în tribune, pe stradă, în faţa televizorului, ne vedem oriunde ne cheamă fotbalul pe care-l iubim!
Ne vedem “acasă”! Abia aştept!
Ciprian Marica
Bucureşti, 31.10.2016″
Marica a marcat 25 de goluri în 72 de selecţii la echipa naţională ocupând locul 4 în topul celor mai buni marcatori din istoria “tricolorilor, la egalitate cu Viorel Moldovan.
Spania, Italia şi Olanda au fost doar câteva dintre victimele atacantului care ne-a reprezentat la Euro 2008.
La nivel de echipe de club, Marica a jucat pentru Dinamo Bucureşti, Şahtior Doneţk, VFB Stuttgart, Schalke 04, Getafe, Konyaspor şi Steaua Bucureşti, marcând 79 de goluri în 382 de meciuri jucate.
A fost dublu campion al României, cu Dinamo, dublu campion al Ucrainei, cu Şahtior, şi şi-a mai trecut în cont Cupa României, cu Dinamo, Cupa şi Supercupa Ucrainei, ambele cu Şahtior, şi Cupa Ligii României, cu Steaua.
