Naționala de rugby sevens a României a încheiat pe locul al doilea ediția din acest an a Campionatului European, ratând de puțin promovarea în elita continentală, acolo unde va ajunge campioana Suedia, formație care a câștigat atât etapa de la Ostrava (Cehia), cât și etapa de la București.
Deși dezavantajată din multe puncte de vedere, naționala României a avut un parcurs meritoriu soldat cu un loc 2 obținut la etapa de la Ostrava, un loc 3 la etapa de la București și un loc 2 în clasamentul general.
În Cehia, formația antrenată de Alexandru Lupu a obținut patru victorii și două înfrângeri, cedând, cu 5-14, în finala disputată împotriva Suediei.
La București, România a câștigat primele patru meciuri fără să încaseze vreun punct, dar a pierdut în semifinale cu Lituania, 5-19, rezultat care ne-a scos definitiv din lupta pentru promovarea în elita continentală. În finala mică, România – Luxemburg 29-0, formația noastră obținând o victorie de palmares împotriva unui adversar în mare creștere de formă.
La doar câteva ore de la finalul etapei de la București, Sabin Vasilescu, managerul naționalei de rugby sevens a României, a avut amabilitatea să ne acorde următorul interviu:
– Sabin, Locul 2 la Men’s Sevens Trophy și ratarea de puțin a promovării în elita Europei. Ce ne poți spune despre acest rezultat? Această campanie? Este un rezultat bun? Un eșec? Un rezultat care să ne dea speranțe pentru viitor?
– Cu siguranță este un rezultat care ne dă dreptul să sperăm. Personal nu consider că am ratat un obiectiv, din contră, grupul care a participat în Cehia și aici în România la competiție a demonstrat că merită un proiect sănătos și susținere necondiționată.
– Ce a lipsit României pentru a bifa promovarea? Sau ce a avut Suedia în plus?
– Suedia are un program de rugby în 7 în plină dezvoltare. În componența echipei este un număr impresionant de jucători naturalizați. Diferența între Suedia și restul participantelor a fost că în acest an în care au pregătit acest Campionat European ei au avut posibilitatea să retragă jucătorii total din competițiile de rugby în 15 și să participe cu echipa de rugby în 7 la turnee unde poți alcătui formule de joc, tactici și să vezi limitele și carențele jucătorilor. Astfel au avut posibilitatea să remedieze ce era de remediat.
– Pe etape, România a bifat un loc 2 la Ostrava și un loc 3 la București. De unde această diferență? Terenul propriu a reprezentat o presiune în plus?
– Fiecare turneu are povestea lui și detaliile fac diferența. Au fost trei schimbări în lot față de turneul de la Ostrava plus un cartonaș roșu încasat în prima zi de la București care ne-a făcut să abordăm ultimele patru meciuri cu un lot de numai 11 jucători. Nu în ultimul rând, condițiile meteo au dezavantajat echipa României care are jucători de viteză. În semifinale, la București, am pierdut cu Lituania, formație care anul acesta a venit din grupa de elită cu mai multă experiență de joc. Iar aceste clasări pe locuri diferite a fost dată și de inspirația de moment. Terenul propriu va reprezenta mereu presiune în plus pentru jucătorii români. Suporterii sunt exigenți și nu cunosc în amănunt această ramură a rugbiului care nu are prea multe asemănări cu rugbiul clasic.
– În calitate de manager, ai petrecut mult timp alături de băieți. Ce ne poți spune despre parcursul lor? Cât de mult s-a muncit pentru acest loc 2? Cât de mult i-a afectat ratarea promovării?
– Jucătorii au întreg meritul pentru tot ce s-a realizat. Au venit mare parte din ei în cantonament direct de la finalele Superligii CEC Bank, au avut patru zile de pregătire într-o formulă nouă până la etapa de la Ostrava. În tot acest timp în care coechipierii de la echipele de club se aflau în vacanță ei au făcut un sacrificiu și au continuat pregătirea într-un ritm mult mai alert decât o fac la cluburi datorită profilelor diferite ale jocului în XV și 7. A fost un proces continuu de acomodare chiar și între ei, mare parte din cei care au participat la cele două etape necunoscându-se până la acel moment. De fiecare dată ratarea unui obiectiv îi afectează dar faptul că la sfârșit toată lumea a reușit să se uite unul în ochii celuilalt și să admită că a dat totul ne demonstrează că băieții au încercat tot ce le-a stat în putință și au rămas fără regrete.
– În etapa de la București și-au făcut apariția și doi jucători naturalizați, Kuselo Moyake și Leimoni Moala. Care a fost impactul adus de ei asupra jocului? Crezi că este aceasta o soluție pentru revigorarea rugbiului românesc? Să ne mai așteptăm la astfel de apariții?
– Despre impactul avut de ei asupra jocului cred că cel mai în măsură să vorbească va fi mereu antrenorul. Ce pot dezvolta legat de acești doi jucători este că prin cultura și rădăcinile lor au fost în întreaga perioadă un exemplu de profesionalism la antrenamente și în afara terenului la care tindem spre viitor. Timpul ne va demonstra dacă naturalizarea jucătorilor este utilă pentru dezvoltarea rugbiului românesc.
– Ce ne poți spune despre echipa României în sine? La ce capitole a crescut foarte mult și unde avem probleme?
– Echipa României de rugby sevens a crescut foarte mult în materie de pragmatism, viteză și maturitate.
– Ce ar trebui făcut pentru ca România să aibă o națională de sevens mult mai performantă? Crezi că e posibil să se facă un campionat de sine stătător?
– Singura problemă legată de această ramură sportivă, rugby în 7, o va reprezenta profilul jucătorilor. Atâta timp cât nucleul de bază al echipei naționale nu va fi pregătit în ritmul și specificul rugbiului în 7, cu greu vom putea tinde la promovare și, cel mai important, la menținerea în elită. Se lucrează la înființarea unui campionat de rugby în 7 însă echipele, indiferent de divizia din care fac parte în România, nu vor ține o echipă de rugby în 7 separat de grupul jucătorilor care fac rugby XV. Iar în cazul în care jucătorii fac doar rugby în 7 nu vor atinge financiar contactele de la rugby în XV.
– Pe viitor crezi ca România are puterea să formeze o națională care să emită pretenții la calificarea la Jocurile Olimpice?
– Un program olimpic deja există. O eventuală calificare este un vis, dar așa se nasc toate marile calificări, cu un vis.
– Din ce în ce mai puțini copii ajung să practice acest sport. Ce le-ai spune celor care se gândesc să se îndrepte către rugby? De ce rugby? De ce rugby sevens?
– Subiectul acesta, cu copiii care nu mai fac sport în general, este legat de societatea în care trăim, infrastructura, lucrurile promovate și vândute ca fiind bune de către media și opțiunile tot mai restrânse de conversie profesională după sfârsitul unei cariere sportive ca jucător. Celor care vor să vină la rugby le spun că, în primul rând, trebuie să cunoască valorile promovate de acest sport și dacă NU pot avea o viață definită de acele valori înseamnă că au ales greșit SPORTUL. De rugby sevens nu te apuci, acolo ești selectat pentru un bagaj de calități tehnice.
