Apariţie siropoasă acum 10 ani în politica de pe malurile Dâmboviţei, între timp a divorţat, a slăbit şi arată ca la 25 de ani pe afişele PMP, în blugi şi bretonată. Pentru popor s-a remarcat prin poşetele Vuitton, rochiţele mulate şi pantalonii strâmţi, prin sânii generoşi expatriaţi în minusculele costume de baie şi prin cancanuri mai mult sau mai puţin politice, de cele mai multe ori insinuante.
A fost soţia lui Cocoş, acum a rămas doar eleva lui Băsescu. Pentru presă a fost, este şi va fi o femeie debordantă, oricând dispusă la dialog, indiferent de teme.
Lansată de PNL pe firmament, a ajuns mai întâi la Consiliul General al Capitalei şi apoi în oastea lui Băsescu la Cotroceni, unde a plasat-o Tăriceanu ca să-şi asigure succesul unor cazuri „grele” gen Patriciu.
Tăriceanu a subestimat-o. Udrea a ajuns un politician de marcă în barca PDL alături de Boc, Videanu şi Berceanu, iar acum a devenit vioara-ntâi la PMP. Udrea. Elena Udrea.
Contextul politic
O nuvelă SF foarte bine scrisă, „Jocul lui Ender” a fost foarte prost redată pe ecrane. Dar teoria expusă atât de scriitorul Orson Scott Card, cât şi de regizorul Gavin Hood are aceeaşi concluzie machiavelică:
Dacă vrei să câştigi bătălia finală, trebuie să organizezi o diversiune, prin sacrificarea celui mai preţios personaj. Omul pe care adversarii nu l-ar vedea nici în ruptul capului jertfit. NICIODATĂ!
În aceste zile, mai multe sondaje sunt întoarse pe toate feţele şi ne spun un singur lucru: că în turul doi pentru alegerile prezidenţiale, indiferent de contracandidat, Victor Ponta va ieşi câştigător. Aşa să fie oare?
Nu chiar, pentru că, în toate variantele, Ponta se luptă cu un lider susţinut doar de un partid şi nu de o coaliţie. Dacă analizăm sondajele pentru primul tur, PSD cu Ponta candidat pierde în faţa Dreptei Unite.
Iar în acest caz, în care Dreapta Unită are pentru turul doi un candidat în persoana lui Klaus Iohannis, Ponta nu va putea obţine mai mult de 47%.
De ce? Foarte simplu: în nici una dintre variantele supuse atenţiei de sondaje, Ponta candidat din partea PSD (cu un UNPR care e tot PSD şi cu un PC care nu contează) nu depăşeşte 42%, în timp ce Dreapta Unită ajunge la scorul de 49%, într-un context în care 17% dintre cei care vor vota nu s-au hotărât încă!
Concluzia? Sondajele ne arată că Ponta este obligat să „muncească enorm” în următoarele şase luni ca să lămurească 13% dintre cei nehotărâţi să-l voteze şi, astfel, să facă saltul final de la 42% la 51%. Un procent foarte mare şi foarte greu de atins de Ponta, dacă ţinem cont de istoria recentă a alegerilor prezidenţiale, în care marea majoritate a nehotărâţilor a votat întotdeauna cu Opoziţia.
Şi, atunci, ce are de făcut Ponta ca să „cumpere” 13%, când mai mult ca sigur nu va putea să „achiziţioneze” peste 7% dintre nehotărâţii de 17%? Să fure 10% la urne, adică peste jumătate de milion de „bilete de papagal”, ca să ajungă la 5,5 milioane de voturi – sumă izbăvitoare!
De fapt, aceasta va fi bătaia peştelui. Iar DNA este undiţa perfectă pentru dreapta lui Băsescu. Ultimele luni grăiesc de la sine, iar viitorul se anunţă sumbru pentru baronii locali!
Jocuri, actori politici, surprize
După cum vedeţi, Dreapta Unită trebuie să abată atenţia PSD de la adevăratul candidat, de la Klaus Iohannis. Cum? Prin intermediul unei diversiuni foarte credibile. Mai precis, prin sacrificarea unui lider politic de marcă din zona dreptei.
Elena Udrea este un personaj foarte iubit de preşedinte, un politician pe care Traian Băsescu ar pune ştampila în noiembrie ca succesor al său pentru Cotroceni. La data când preşedintele Băsescu spunea că o va vota pe Udrea, pe drumul spre Cotroceni deja pedalau cu năduf penelistul Crin Antonescu, pedelistul Cătălin Predoiu şi civicul Mihai Răzvan Ungureanu – toţi posibili candidaţi ai Dreptei Unite! Cu un mic şi nevinovat amendament:
Într-un anumit moment, Iohannis să-i ia locul lui Antonescu.
În fine, la vreme de seară, aflat în campania pentru europarlamentare într-un ţinut moldovenesc, premierul Victor Ponta ne-a anunţat că va candida din partea PSD pentru funcţia de preşedinte.
Cum ar spune crupierul de la biroul de sondaje, „Rien ne va plus”, jocurile au fost făcute pentru prezidenţialele din noiembrie 2014: dreapta dezbinată va pierde în faţa unicului Ponta – PSD! Oare?
Sacrificiul reginei şi transformarea pionului
Traian Băsescu este un bun jucător de şah politic. De fapt, este cel mai bun din politica românească. Iar în pauza dintre partide este sfătuit de maeştrii din vest, în frunte cu SUA – vezi discursul vicepreşedintelui Joe Biden.
În şah, tehnica sacrificiului este des folosită atât de profani, cât şi de profesionişti. În politica românească, nu!
În şah, maeştrii pot duce pe nesimţite un pion până pe linia regelui advers şi să-l transforme într-o regină veritabilă. În politica românească, nu!
În şah, când jertfirea reginei este dublat de transformarea pionului, victoria este asigurată. Dar oare în politica românească funcţionează scrificiul reginei şi transformarea pionului?
Diversiune marca Băsescu
Această întrebare şi-au pus-o şi oamenii preşedintelui Băsescu, după ce au reuşit să spargă nuca USL prin intermediul lui Antonescu.
În contextul luptei generale împotriva acaparării ţării de către PSD, reduta Cotrocenilor trebuie apărată cu orice preţ. Chiar şi printr-un sacrificiu greu de imaginat. De fapt, atât de greu de conceput de adversarii politici încât surpriza să fie totală.
Aşa a apărut momeala Elena Udrea, imposibilul sacrificiu ţinând cont de relaţia blondei bretonate cu Traian Băsescu.
Puternică, obraznică, luptătoare, lipsită de scrupule, pricepută la vorbă, ascuţită la minte şi cu memorie brici, enervant de zâmbitore, debordantă în faţa camerelor de luat vederi, versatilă, şmecheră, apetisantă. Pe scurt, cam aşa o putem prezenta pe Elena Udrea.
Dreapta Unită vs PSD
Vi se pare ireal, ceva nu se leagă!? Vasăzică, pupila politică a preşedintelui are tot ce trebuie ca să fie înscăunată regina Cotrocenilor şi Băsescu o sacrifică.
De ce să o sacrifice preşedintele, când, prin intermediul Elenei, ar conduce ţara? Pentru că, deşi Udrea poate lua în piept orice luptă, în contextul actual nu se poate bate cu îndărătnicul popor care nu o vrea la Cotroceni. Nici dacă Obama, Markel, Cameron şi Hollande ar realiza un „selfie” cu lozinca „Votaţi Udrea”!
Şi ar mai fi ceva demn de menţionat în şarada sacrificiului Elenei Udrea: dreapta trebuie să se unească în jurul unui personaj cu foarte puţine bube în cap, greu de dărâmat de media aservită lui Ponta şi baroniada PSD din teritoriu.
Dacă diversiunea Băsescu ar fi avut un alt personaj politic, atacurile nu ar fi avut aceeaşi consistenţă absurdă şi, mai mult ca sigur, „momeala” s-ar fi lichefiat mult prea devreme.
Cum însă în aceste momente este clar că preşedintele va nominaliza condidatul Dreptei Unite pentru a abate atenţia de la adevăratul candidat – pionul Klaus Iohannis -, sacrificiul reginei Udrea este perfect pentru minţile analiştilor din tabăra PSD, blocate pe Băsescu şi pe pupila lui din prea multă ură personală.
Riscul combustiei spontane
Aşadar, în marea lui înţelepciune, poporul nu ar vota-o preşedinte pe Elena Udrea. Şi atunci, de ce a muşcat PSD cu toată gura „momeala Udrea”?
Pentru că în mintea propagandiştilor pesedişti trebuie ţinut focul aprins împotriva lui Traian Băsescu. Dar şi ei sunt conştienţi că nu se mai poate urla „jos Băsescu” în campania pentru prezidenţiale. Pentru că atacul la preşedinte nu mai produce daune majore în sânul electoratului nehotărât.
În acest context, Băsescu a înţeles situaţia şi le-a oferit liderilor PSD posibilitatea să continue să-l atace prin… interpuşi. Iar Elena Udrea este momeala ideală pentru jarul PSD care poate degenera într-o „combustie spontană”, fatală lui Victor Ponta.
(Şi uite-aşa înţelegem de ce Băsescu i-a interzis fiicei sale Elena să mai candideze la europarlamentare – ca să asmută haita PSD pe o singură persoană.)
Ponta a muşcat momeala
Acum este clar. Pe tabla de şah politic, Băsescu joacă cu albele şi a mutat primul. A scos-o la înaintare pe regina Udrea fără minimă protecţie, în blugi albaştri şi tricou alb, direct, în văzul lumii.
Cu piesele negre, roşul PSD şi-a aruncat nebunii antenişti, caii retevişti şi turele locale peste rândul pionilor drept în capul reginei Udrea.
Aşadar, jumătate din sacrificiul lui Băsescu a reuşit. Artileria grea pesedistă a fost scoasă dintre buturi şi prăvălită peste Elena.
Singură, fără un partid puternic în spate, bătăioasa Udrea face faţă destul de bine războiului de gherilă dus de „roşii” pe miriştea de la Nana sau prin arhivele Ministerului Dezvoltării via Corpul de Control al primului-ministru Victor Ponta.
Evident, apare întrebarea: Elena Udrea se va uza până în septembrie şi va capota? Eu spun că merită să răspundem printr-o altă întrebare: poporul va ajunge să o privească la toamnă pe bretonata Elena cu alţi ochi – ca pe o victimă, ca pe o martiră, ca pe Ioana d’Arc, sosită nu pe cal, ci în blugi şi cu un tricou… alb?
Şi, uite-aşa, apare a treia întrebare: Ponta şi PSD vor deveni urâţi în noiembrie 2014, precum PDL în 2012? Spun asta pentru că, astăzi, după doi ani sub domnia lui Ponta, românii încep să descopere că au trăit mai bine pe vremea lui Boc. Şi că oamenii lui Boc sunt mai puţin corupţi decât cei ai PSD. Şi că trebuie repuşi în funcţii administrative importante, cum este colectarea fiscală – lucru pe care, de altfel, l-a înţeles şi Ponta, aşa că l-a readus pe Mihai Gogancea Vătăşoiu, omul pus de Boc şi înlăturat de el în luna mai 2012!!!
Nota bene: Singurii ani cu încasări „pe verde” la bugetul de stat au fost 2010 şi 2011, când şef la ANAF era „onorabilul” domn Blejnar, iar la butoanele colectării veniturilor a operat Mihai Gogancea Vătăşoiu. INCREDIBIL, dar ADEVĂRAT – vezi Tabelul Bugetului 2007 – 2013 emis de ministrul Finanţelor, Ioana Petrescu, la solicitarea ziarului PUTEREA!
„Bărbata” Elena protejează pionul Iohannis
Cu ochiul liber se vede că toate tunurile pesediştilor sunt puse pe Elena Udrea. Sacrificiul funcţionează la turaţie maximă, iar Elena face faţă cu brio asaltului mediatic.
Simultan, la alte mese de şah politic trec zilele, iar posibilii contracandidaţi ai lui Victor Ponta merg, cătinel, pe drumul spre Cotroceni, fără să fie deranjaţi de gorniştii PSD.
Udrea se luptă cu Puterea prin colbul de la Nana, Antonescu vorbeşte în SUA la un congres al evreilor.
Elena se luptă cu acuzele banilor tocaţi ilegal de tot PDL-ul, Predoiu se vede la televizor înjurându-l pe Ponta fără să fie atins cu joarda roşie.
Udrea este scuipată mediatic 24 de ore din 24, MRU se plimbă prin ţară într-o linişte de mormânt.
Elena este acuzată de toate prostiile guvernului Boc, Iohannis continuă să ne arate că are prestanţă de preşedinte demn de o ţară europeană, chiar dacă „băieţii blondei” de la EvZ nu-l menajează pe canalul B1 TV etc. (Să fie joc dublu în regia lui Dan Andronic!?!)
Udrea e piază rea, Udrea e escroaca PDL, Udrea e hoaţa lui Băsescu, Udrea e duşmanul poporului, Udrea dă ordin ca oamenii simpli să fie bătuţi ş.a.m.d. în versiunea propagandei PSD orbită de vrajba socială.
Udrea… Udrea… Udrea… înfierată non-stop „pe sticlă” de pesedişti în frunte cu Ponta, încolţită pe străzi, satirizată pe net… toată ştiinţa manipulanţilor roşii s-a pogorât peste diavoliţa Elena Udrea. Gravă eroare de marketing politic din partea PSD!
Nota bene: Desigur, acuzele aduse Elenei sunt parţial adevărate, Udrea nu-i uşă de biserică, dar nici nu s-a lăsat prinsă. Dar asta este o altă poveste, o istorioară în care toţi liderii de marcă ai partidelor au un loc ruşinos pe scena politică din ultimii 24 de ani.
Antonescu – mulţumit, Iohannis – preşedinte
Dreapta Unită nu poate exista într-o formă serioasă fără PDL, PNL sau PMP. După vara lui 2012, coagularea dreptei în jurul lui Crin Antonescu cu binecuvântarea PDL şi PMP este foarte puţin probabilă.
Dar cu Klaus Iohannis pe post de lider de dreapta lucrurile stau mult mai bine atât pentru Blaga, cât şi pentru Băsescu.
Dar de ce ar accepta Antonescu rocada cu Iohannis? Şi, mai ales, în ce condiţii pentru Crin? O condiţie viabilă pentru efectuarea rocadei a fost deja enunţată chiar de Klaus Iohannis: un scor de sub 12-15% obţinut de liberali la alegerile europarlamentare ar duce la demisia lui Antonescu şi preluarea ce către Iohannis a şefiei PNL.
Desigur, ca interimar, din poziţia de prim-vicepreşedinte. Pentru orice liberal este limpede că până la alegerile prezidenţiale nu mai este timp pentru organizarea unui congres.
Iar ca diversiunea cu Udrea să aibă sorţi de izbândă, Antonescu va rămâne candidatul PNL până în ultima clipă, când Klaus Iohannis va deveni candidatul Dreptei Unite.
Şi, uite-aşa, pionul Iohannis va ajunge pe linia regelui PSD şi se va transforma în regina Dreptei Unite. Şah şi mat!
Şi mai există un argument: Crin Antonescu este un bun şi împătimit jucător de pocher. Când a anunţat ruperea USL, Antonescu a afişat faţa unui om împlinit, mulţumit, a unui om care a încheiat afacerea vieţii lui, a unui pocherist ce a jucat magistral cartea servită când pe masă era un pot fabulos în care jetoanele depăşeau ca valoare milioane de euro.
Jucătorii de pocher ştiu ce spun! Momeala lui Crin a fost Iohannis, pe care Ponta şi PSD nu l-au acceptat vicepremier, fără să prezinte vreun argument.
În concluzie, după cum bate vântul dinspre Şoseaua Kiseleff, este posibil ca, până în septembrie, taifunul PSD să bântuie peste regina Udrea, iar pionul Iohannis, anunţat în ultim moment ca pretendent la şefia statului, să se strecoare uşurel pe fotoliul de preşedinte.
Nota bene: Ca lider al Dreptei Unite, Iohannis are şanse uriaşe să ajungă preşedinte. Poporul îl va prefera pe neamţ în locul unui Ponta uzat deja de promisiuni neonorate. Apoi, premier în locul lui Ponta poate fi numit… Elena Udrea. Căci blonda PMP se sacrifică pe altarul dreptei, dar nu degeaba! Efectul: Traian Băsescu va rămâne la butoanele ţării prin intermediul loialei sale Elena. Asta dacă nu va fi el însuşi premier.