Teodor Meleșcanu, simbriașul lui Sorin Ovidiu Vîntu, a fost numit de infamul Călin Popescu Tăriceanu șeful filialei Sector 1 a nulității ALDE. Nu este o glumă proastă, ci un adevăr politic pur românesc. Mai mult, la cei 75 de ani ai săi, Meleșcanu va fi desemnat candidatul alianței PSD+ALDE pentru Primăria Sectorului 1. De ce l-am catalogat trădător pe Teodor Meleșcanu? Din lectura articolului veți înțelege cum Meleșcanu a trădat Diaspora și România și a fost o marionetă politică.
Patru partide, șef la SIE după MRU
Teodor Meleșcanu și-a inceput cariera ca diplomat în Ministerul Afacerilor Externe în perioada ceaușistă, la vârsta de 25 de ani, în 1966, unde a activat 30 de ani. După venirea lui Iliescu la putere, în 1992 a fost promovat la rangul de ambasador iar în noiembrie același an a fost numit ministru de Externe în Guvernul Văcăroiu (până în decembrie 1996).
În iunie 1997 a plecat din PDSR și împreună cu alți câțiva fugari – printre care Mircea Coșea, Iosif Boda, Marian Enache – a înființat partidul Alianța pentru România, al cărui președinte a fost.
În ianuarie 2002 a devenit liberal cu ștaif, după fuziunea partidului său cu cel condus de Valeriu Stoica, fiind desemnat prim-vicepreședinte al PNL.
Între aprilie 2007 – decembrie 2008, Teodor Meleșcanu a fost ministru al Apărării în Cabinetul Tăriceanu iar între 15 ianuarie – 29 februarie 2008 a asigurat interimatul la șefia Ministerului Justiției.
Are 3 mandate de senator, fiind ales în legislatura 1996-2000 pe listele PDSR, în 2004 din partea Alianței D.A. și în 2008 din partea PNL.
În mandatul 2008-2012 a fost președintele Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță naționala a Senatului.
În 28 februarie 2012 a fost numit șef al Serviciului de Informaţii Externe (SIE), după plecarea de la șefia instituției a lui Mihai-Răzvan Ungureanu, devenit premier.
În 22 septembrie 2014 a demisionat de la șefia SIE pentru a candida la Președinție, fiind eliminat din primul tur după un scor rușinos: 104.131 de voturi, adică 1,09%, din care în diaspora 1.374 voturi (0,85%).
După ruperea USL, Meleșcanu a rămas în ”barca” puterii: a ”migrat” de la PNL la ALDE și acum a ajuns mare șef în infimul partid al lui Tăriceanu.
Ministru de Externe în două guverne
Meleşcanu a ajuns în 2014, la 73 de ani, din nou ministru de Externe. Prima dată a avut un mandat întreg în Guvernul Văcăroiu (1992-1996) și a organizat alegerile prezidenţiale din 1996, când Ion Iliescu (aflat la Cotroceni de 6 ani) a pierdut în faţa lui Emil Constantinescu.
În Guvernul Ponta a stat numai 8 zile șef la MAE, între 10 și 18 noiembrie 2014, pus de Ponta să pună frână românilor din diaspora la al doilea tur de scrutin la prezidențiale, după dezastrul instaurat strategic de Titus Corlățean.
Anterior, Meleşcanu îşi anunţase susţinerea pentru Ponta în turul doi la prezidenţiale iar acesta i-a promis public că îl va lua în echipă la Cotroceni consilier prezidenţial pe probleme de securitate naţională. Iar cum Meleșcanu s-a lăudat la televizor că ”dacă aș fi fost eu ministru, nu s-ar fi întâmplat” cozile kilometrice la secțiile de vot din străinătate, Ponta l-a și propus ministru de Externe.
Președintele de atunci Traian Băsescu a acceptat imediat și, la depunerea jurământului de la Cotroceni, în 10 noiembrie, i-a spus lui ”Mele”: „Vreau să observ că demisia lui Corlățean a intervenit prea târziu; trebuia să-și asume eșecul în data de 2 noaptea. Vreau să știți, d-le ministru, că nici pe dvs. nu v-aș fi numit având în vedere întâmplările din ultimul an al dvs. la SIE, dar o fac datorită urgenței şi, mai ales, am rămas cu o declarație a dvs. în minte: că dacă ați fi fost ministru de Externe nu s-ar fi întâmplat ce s-a întâmplat cu votul din Diaspora”.
În garda lui Ponta spionul
Acest moment a survenit după un episod de conflict dintre Băsescu și Meleșcanu în campania electorală pentru prezidențiale, când fostul şef al SIE l-a salvat de acuzele preşedintelui pe Ponta, despre care Băsescu a spus că s-a aflat în incompatibilitate pe vremea când a fost şi procuror, şi spion. De aceea premierul Ponta nu a apelat la un om din PSD sau la colegii de coaliţie pentru o numire la şefia MAE, ci exact la un om care îl servise recent.
Dar iată, pe scurt, povestea: în 13 octombrie 2014, preşedintele Traian Băsescu a declarat public că Victor Ponta a fost ofiţer acoperit al SIE în perioada 1997-2001 şi că Meleşcanu, ca şef al SIE, a ascuns acest lucru, deşi trebuia să îl informeze pe şeful statului, potrivit legii, la învestirea Guvernului Ponta, în 8 mai 2012.
Teodor Meleşcanu i-a replicat că a repectat legea, pretextând că Băsescu i-ar fi cerut liste cu ofiţeri acoperiţi. Însă președintele Băsescu l-a demascat: ”L-a întrebat, în scris, dacă în Guvern sunt actuali sau foşti ofiţeri SIE şi dacă aceştia au fost specializaţi”. Băsescu a argumentat că Preşedintelui României nu i se pot refuza secrete de stat.
Băsescu l-a acuzat pe Meleşcanu că „a încălcat legea şi a târâit după interesele politice ale domniei sale şi ale premierului un serviciu excepţional, unul dintre cele mai bune servicii din lume”. Despre Victor Ponta, şeful statului a arătat că „a fost doar un fripturist care s-a băgat şi el în SIE, să meargă şi el pe afară”.
Meleşcanu a recunoscut a doua zi, într-o conferinţă de presă, că preşedintele Traian Băsescu nu i-a cerut o listă a ofiţerilor acoperiţi, ci doar numele celor din Guvern. El a pretextat că „numele înseamnă mai multe persoane” şi de aceea s-a referit la o listă.
Frână la alegerile din diaspora
După acest episod, Meleșcanu a continuat să stea în garda lui Ponta: odată ajuns ministru de Externe după demisia lui Corlățean, a devenit și el artizanul blocajului de la secţiile de vot din străinătate și ne-a făcut de pomină în toată lumea: marile televiziuni de știri au difuzat imagini cu mii de români ţinuţi la cozi kilometrice de 6-10 ore, doar-doar s-or răzgândi să voteze.
În 18 noiembrie 2014, la două zile după pierderea alegerilor de către Victor Ponta şi de la uriaşa lovitură primită de mamutul PSD, Teodor Meleşcanu a demisionat din funcția de ministru de Externe. A spus, tardiv, că îşi asumă responsabilitatea pentru tot ce s-a întâmplat și s-a scuzat că nu avea altă cale.
Ponta i-a sărit în ajutor: „Dl. ministru Meleşcanu a venit în ultimul moment, a făcut tot ceea ce este omeneşte posibil. În turul 1 au fost 161.000 de persoane la vot iar în turul 2 au fost 380.000. Oricum, domnia-sa nu a venit ca să fie ministru de Externe, ci practic a încercat să ajute”.
PSD a primit o grea lovitură în 16 noiembrie 2014 de la cei 1 milion de alegători pe care îi ignorase în ciuda semnalelor primite după primul tur. Acest segment nou de votanţi a făcut diferenţa dintre cele 6.242.825 voturi primite de Klaus Iohannis şi 5,2 milioane de voturi ale lui Victor Ponta, constituind tsunami-ul devastator pornit din diaspora. Umilinţa i-a scos în stradă pe românii din străinătate, care numai în 2014 au trimis în ţară 3,6 miliarde de euro, contribuind la creşterea economică a României.
Ponta a supraviețuit însă: „Atât timp cât am sprijinul coaliției parlamentare, sunt hotărât să rămân în funcția de prim-ministru și să ducem până la alegerile din 2016 la îndeplinire programul pentru care am fost ales”, a declarat Ponta a doua zi după pierderea alegerilor. A rezistat încă un an, până la catastrofa din Colectiv, când și-a depus mandatul de premier în urma protestelor de stradă.
